Linia a doua a frontului din Gaza / Șobolani cât iepurii nu se sfiesc să muște din oameni

Distrusă de bombardamentele israeliene, Fâșia Gaza are acum de-a face cu altă năpastă: invazia șobolanilor.

Atrași de mirosurile pestilențiale ale trupurilor în descompunere de sub tonele de moloz, șobolanii pare că nu au teamă de absolut nimeni și nimic. Cu atât mai puțin de oameni.

Un cutremurător reportaj AlJazeera scoate în evidență lupta zilnică, fără sfârșit, care nu are timpi morți, ale oamenilor cu rozătoarele, unele mari cât iepurii.

Războaiele pierdute din start ale unei mame

Oamenii locuiesc în corturi improvizate și-și țin copiii aproape, de teamă că șobolanii ar putea să-i muște oricând.

Samah este mamă de doi copii – unul de trei și celălalt de patru ani. Ea își petrece cea mai mare parte a timpului făcând curățenie, în încercarea disperată de a descuraja șobolanii să mai vină, dar eforturile ei sunt inutile.

Acum o săptămână, Mayaseen, fata cea mică, s-a trezit în miez de noapte strigând „șobolanul, șobolanul!”.

Când Samah a luat-o în brațe pe Mayaseen, o văzut sânge pe mâna ei.

„Era cât un iepure”

„Tatăl ei a aprins o lanternă și am văzut un șobolan alergând în cort. Era foarte mare, era cât un iepure”.

Cutremurătorul reportaj AlJazeera pune accentul pe atmosfera îngrozitoare generată de prezența neplăcutelor rozătoare, care, la unele ore ale nopții, sunt atât de multe, că depășesc orice imaginație, oricât de morbidă ar fi ea.

Oamenii se apără cu mături și bețe

„În fiecare zi, când vine seara, simt teroare pentru că șobolanii se răspândesc într-un mod îngrozitor”, adaugă ea cu o voce obosită.

„Ieri, m-am întors noaptea la cort și i-am găsit peste tot pe dealul acela… o scenă terifiantă pe care niciun om nu și-o poate imagina.”

Autoritățile locale spun că nu au mijloacele să intervină: lipsesc substanțele de deratizare, echipamentele sunt distruse, iar cantitățile uriașe de deșeuri creează un habitat ideal pentru rozătoare. Oamenii încearcă să se apere cu mături și bețe.

Șobolanii rup carne din oameni

La lipsa alimentelor, lipsa apei, canalizarea distrusă de război, lipsa accesului la igienă minimă se adaugă frica de noapte, frica de șobolani.

Soțul lui Samah tocmai se întorsese într-o seară de la spital, unde-și făcuse dializa.

Adormise, rupt de oboseală, dar s-a trezit speriat din cauza țipetelor femeii lui: îl mușcase un șobolan.

Problema soțului lui Samah este că, fiind și diabetic, nu a simțit când un șobolan a mușcat, literalmente, din el. Soția lui l-a văzut într-o baltă de sânge și s-a speriat.

Mâncare obținută cu greu, aruncată din cauza șobolanilor

Dus de urgență la spital, a trebuit să fie operat, iar starea lui nu este nici acum bună.

Orice luptă dusă în Gaza nu are cum să fie câștigată de cei de aici.

Într-o zi, Samah a reușit, cu greu să facă rost de o cratiță cu mâncare pentru copiii ei, dar peste câteva minute a trebuit s-o arunce pentru că a găsit excremente de șobolan în ea.

Vara stă să vină și, odată cu ea, țânțarii și alte insecte

Șobolanii rod totul. Haine, genți, pereții corturilor în care se adăpostesc oamenii.

Vara stă să vină, iar oamenii sunt terifiați de perspectiva țânțarilor și a altor insecte care vor vrea să se hrănească în continuare din ei.

Medicii vorbesc despre o criză sanitară în plină desfășurare: mușcături, infecții, boli transmise prin urina și excrementele șobolanilor. Cei mai vulnerabili sunt copiii și bolnavii.

Basel, soțul lui Samah, îi destăinuie reporterului AlJazeera că nu vrea bani. Nu vrea decât un loc curat, unde să poată trăi.

Că e „epuizat mental. Cu adevărat epuizat”.