Sonda New Horizons a NASA a ieșit din modul de hibernare pe 23 iunie, după ce „adormise” pe 7 august 2025. Revenirea la activitate s-a făcut automat, pe baza comenzilor stocate în computerul principal al navei, potrivit CNN. Controlorii de zbor de la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory din Laurel, Maryland, au confirmat că sonda se află într-o stare bună de funcționare. New Horizons urmează acum să transmită către Pământ datele științifice colectate în timpul lunilor petrecute în hibernare.
Distanța la care se află sonda face însă comunicarea extrem de dificilă. La aproximativ 9,5 miliarde de kilometri de planeta noastră, chiar și un semnal radio care călătorește cu viteza luminii are nevoie de aproape nouă ore pentru a ajunge pe Pământ.
New Horizons a fost lansată în ianuarie 2006. Ea a intrat în istorie nouă ani mai târziu, când a devenit prima sondă spațială care a survolat Pluto de la mică distanță. Imaginile și măsurătorile transmise în 2015 au schimbat radical imaginea pe care astronomii o aveau despre planeta pitică și sateliții săi.

Pluto văzut de sonda spațială New Horizons a NASA. Sursa foto: X/NASA
Aventura nu s-a încheiat însă la Pluto. În 2019, New Horizons a trecut pe lângă Arrokoth, un corp înghețat cu o formă neobișnuită, asemănată cu cea a unui om de zăpadă. A fost cel mai îndepărtat obiect explorat de aproape de o sondă spațială. În prezent, nava traversează regiunile îndepărtate asociate Centurii Kuiper. Acestea sunt populate de corpuri înghețate rămase din perioada formării Sistemului Solar, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Una dintre surprizele misiunii vine de la instrumentul care măsoară particulele de praf întâlnite de sondă. Echipa se aștepta ca densitatea prafului să scadă pe măsură ce New Horizons depășește limitele cunoscute ale Centurii Kuiper. Sonda continuă însă să detecteze un mediu cu o cantitate neașteptată de praf.
O posibilă explicație este că Centura Kuiper s-ar putea întinde mult mai departe decât indicau estimările anterioare. Pontus Brandt, cercetător în cadrul proiectului New Horizons, consideră că omenirea ar putea fi abia la începutul explorării adevăratei structuri a Sistemului Solar. În aceste regiuni îndepărtate s-ar putea afla sute de planete pitice încă neexplorate și mii de corpuri mai mici.
Sonda studiază și forma, orientarea și rotația obiectelor înghețate pe care le întâlnește. Numărul aparent ridicat de corpuri formate din două componente unite, asemănătoare lui Arrokoth, ar putea oferi indicii importante despre felul în care s-au format planetele din praful și fragmentele existente în Sistemul Solar timpuriu.
New Horizons măsoară și mediul de la periferia heliosferei, uriașa „bulă” creată în jurul Sistemului Solar de vântul solar. Instrumentele sale analizează inclusiv razele cosmice galactice. Acestea sunt particule extrem de energetice provenite, printre altele, din explozii stelare. Ele reprezintă un risc important pentru viitoarele misiuni umane de lungă durată.
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2026/07/pozitionarea-actuala-a-sondei-spatiale-new-horizons-a-nasa.jpg)
Poziționarea actuală a sondei spațiale New Horizons a NASA. Sursa foto: NASA
Perioadele repetate de hibernare au fost esențiale pentru longevitatea sondei. În această stare, consumul de resurse este redus, computerul de bord continuă să monitorizeze sistemele, iar New Horizons transmite periodic către Pământ semnale care confirmă că funcționează normal. Din 2007, sonda a intrat în hibernare de peste 20 de ori.
Actuala etapă extinsă a misiunii este programată să continue până în 2029. Dacă New Horizons va rămâne într-o stare tehnică bună și va continua să furnizeze date valoroase, aventura sa ar putea fi prelungită. Traiectoria pe care se află în prezent o conduce către exteriorul heliosferei. Într-un asemenea scenariu, New Horizons ar putea urma drumul legendarelor sonde Voyager și, într-un viitor îndepărtat, să pătrundă în spațiul interstelar.