Ministrul olandez al Afacerilor Externe și Migrației, David van Weel, a declarat pentru Financial Times că un „centru de tranzit” în Uganda, unde ar urma să fie expulzate persoanele vizate, ar putea începe să funcționeze chiar de anul viitor, dar că guvernul său se pregătește pentru contestații în instanță.
Van Weel a spus că acordul este „în conformitate cu dreptul internațional, cu legislația europeană și cu legile noastre naționale. (…) Dar, desigur, la început va fi contestat și vom vedea dacă rezistă sau nu”.
Drepturile omului au fost o componentă centrală a acordului semnat luna trecută cu Kampala, a subliniat ministrul.
„Nu negăm responsabilitatea de a ne asigura că drepturile omului ale persoanelor pe care le trimitem acolo sunt respectate. Asta este clar”, a spus van Weel, adăugând că Olanda a cerut agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) și Organizației Internaționale pentru Migrație (IOM) să administreze centrele la fața locului.
Acordul seamănă cu un aranjament similar convenit în august de președintele Donald Trump cu Uganda, pentru a primi solicitanți de azil respinși din SUA.
Ministerul de Externe al Ugandei a declarat atunci că ar prefera să primească persoane provenite din țări africane și că nu va accepta persoane cu cazier sau minori neînsoțiți.
Van Weel a precizat că proiectul-pilot va viza în principal persoane din regiune, „inclusiv o mare parte din țările care înconjoară Uganda”.
„În prezent avem un sistem clar pentru cererile de azil, dar prea mulți oameni rămân aici deși ar trebui să plece”, a spus ministrul liberal din partidul de dreapta VVD. „Trebuie să ne asigurăm că persoanele care nu au dreptul de a rămâne aici, în Europa, chiar pleacă”.
Olanda este al doilea stat din Uniunea Europeană care semnează un acord cu o țară din afara blocului pentru găzduirea solicitanților de azil respinși. Italia trimite în prezent solicitanți de azil respinși într-un centru din Albania.
Potrivit datelor Eurostat, Olanda a emis anul trecut aproximativ 19.000 de ordine de părăsire a teritoriului, reușind să returneze efectiv în jur de 4.200 de persoane.
Principalele naționalități ale persoanelor pe care Olanda nu a reușit să le repatrieze nu provin însă din regiunea Ugandei, ci din Ucraina, Turcia, Algeria, Maroc și Siria.