Pericolul real al deșeurilor orbitale: Cât de mari sunt riscurile pentru aviație?

Dacă întârzierile cauzate de condițiile meteo sunt frecvente în aviație, cele generate de resturile spațiale sunt încă neobișnuite. Totuși, experții avertizează că acest scenariu devine tot mai plauzibil odată cu lansarea accelerată a mii de sateliți pe orbită, scrie Euronews.

Un studiu publicat în Scientific Reports relevă o probabilitate anuală de 26% ca reintrarea necontrolată a unei rachete să traverseze spații aeriene aglomerate, precum Europa de Nord, nord-estul Statelor Unite sau marile hub-uri din Asia-Pacific. Acest lucru nu înseamnă că o coliziune este inevitabilă. Se indică doar faptul că autoritățile vor fi nevoite să suspende zborurile temporar din motive de siguranță.

De ce se închide spațiul aerian deși riscul e minim?

Potrivit EUROCONTROL, organizația care gestionează traficul aerian în 42 de țări europene, riscul real de coliziune între un avion și resturi spațiale este estimat la o dată la un milion de ani. Cu toate acestea, problema nu este impactul în sine, ci traseul previzionat al resturilor, care poate intersecta rute intens circulate. În astfel de situații, autoritățile preferă să închidă spațiul aerian ca măsură de precauție.

Un exemplu clar a avut loc în 2022, când fragmente dintr-o rachetă chinezești au forțat închiderea spațiului aerian al Spaniei și Franței. Sute de zboruri au fost întârziate, generând costuri de milioane de euro, deși resturile au căzut în final în ocean.

Echipamentele spațiale sunt construite să reziste condițiilor extreme. Conform Agenției Spațiale Europene (ESA), multe componente nu se dezintegrează complet la reintrarea în atmosferă. Rezervoarele de combustibil din titan, de exemplu, rezistă temperaturilor ridicate. Din acest motiv, pot ajunge la altitudini joase, reprezentând un pericol real pentru aviație. Analistii descriu aceste obiecte ca fiind „bucăți de metal scoase dintr-un cuptor”.

Misiunea DRACO: Cercetare prin autodistrugere

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, Agenția Spațială Europeană pregătește misiunea DRACO, programată pentru 2027. Este vorba despre un satelit de mărimea unei mașini de spălat, conceput să se autodistrugă controlat. În interiorul său, o capsulă rezistentă, echipată cu sute de senzori și camere, va înregistra în timp real temperaturile și stresul structural. Datele vor fi transmise înainte ca fragmentele finale să cadă în ocean. Astfel, se vor oferi informații prețioase, imposibil de obținut prin simulări la sol.

Scopul pe termen lung este proiectarea sateliților „demisabili”, construiți să se dezintegreze complet înainte de a atinge altitudinile de croazieră ale avioanelor comerciale. Inginerii testează componente care favorizează fragmentarea și materiale alternative titanului, precum aliajele de aluminiu. De asemenea, se urmăște ca reintrările controlate, direcționate spre zone izolate ale oceanului, să devină standardul pentru rachetele mari.

Un cer tot mai aglomerat, riscuri pentru aviație

Traficul aerian european ar putea crește cu până la 2,4% anual până în 2050. În același timp, apar noi categorii de „utilizatori ai cerului”: turiști spațiali suborbitali, baloane de mare altitudine, drone VTOL pentru pasageri și, în viitor, vehicule hipersonice. Această complexitate necesită o coordonare strânsă între aviație și sectorul spațial. EUROCONTROL lucrează la un sistem permanent de monitorizare în timp real, oferind o imagine integrată de la sol până pe orbita joasă.

Deșeurile spațiale nu vor deveni imediat cauza principală a întârzierilor de zbor. Totuși, pe măsură ce orbita terestră se aglomerează, închiderea preventivă a spațiului aerian ar putea deveni mai frecventă.