Numărul sateliților aflați pe orbita joasă a Pământului (LEO) a crescut din 2019 de la aproximativ două mii la aproape cincisprezece mii. O mare parte dintre ei fac parte din „constelația” Starlink, care deja îngreunează observațiile astronomice. Un nou studiu realizat de Alejandro Borlaff de la Centrul de Cercetare Ames al NASA avertizează că situația se va agrava semnificativ în următorii ani.
Analiza arată că, dacă toate cererile actuale de licențe pentru operarea sateliților LEO vor fi aprobate, până la sfârșitul anilor ’30 aproximativ 560.000 de obiecte artificiale ar putea orbita în jurul Pământului. O astfel de creștere ar reprezenta, potrivit lui Borlaff, un „risc extrem” pentru funcționarea multor telescoape spațiale, dar și a celor terestre.
Studiul avertizează că reflexiile luminoase de pe antenele și panourile solare ale sateliților ar putea deteriora până la 96% dintre imaginile realizate de telescoapele aflate în pregătire, precum SHEREx (SUA), ARRAKIHS (Europa) sau Xuntian (China). Chiar și celebrul Telescop Hubble ar putea avea urme de sateliți pe aproximativ o treime dintre fotografii.
Telescoapele situate mai departe de Pământ, cum este Telescopul Webb, nu ar trebui însă să fie afectate.
Problema nu este doar vizuală. Pe imagini, liniile produse de sateliți pot semăna mult cu traseele unor asteroizi trecători. Acest „smog luminos” ar putea complica activitatea crucială de identificare a obiectelor potențial periculoase pentru Pământ.
Deși există deja software care elimină automat urmele sateliților din imagini, eficiența acestuia depinde de existența unor baze de date extrem de precise și actualizate cu parametrii orbitali ai fiecărui obiect artificial.
Una dintre soluțiile analizate constă în folosirea unor vopsele sau materiale speciale care reduc la minimum reflectivitatea sateliților. Companii precum SpaceX și Amazon iau deja în considerare astfel de tehnici pentru modelele viitoare.
Studiul subliniază necesitatea unei coordonări internaționale și a unor inovații tehnice rapide pentru a preveni ca aglomerarea orbitală să compromită cercetarea astronomică globală.