Scheme Ponzi și bule financiare: Care sunt riscurile din jurul inteligenței artificiale

Când o inovație promite să „schimbe lumea”, investitorii tind să își piardă prudența. Așteptările nerealiste și teama de a rata o oportunitate (FOMO) direcționează capitalul spre proiecte insuficient analizate. În astfel de momente, promisiunile par rezonabile, iar verificările riguroase sunt amânate. Istoria arată că aceste perioade de euforie sunt adesea acompaniate de scheme Ponzi, ascunse în spatele optimismului general și al complexității tehnice.

Cum funcționează o schemă Ponzi

O schemă Ponzi se bazează pe un mecanism simplu, dar înșelător: plata randamentelor către investitorii existenți se face din banii aduși de cei noi, nu din profituri reale. Atâta timp cât intrările de capital continuă, totul pare stabil. Adevărul iese la iveală abia după colaps, când structura frauduloasă devine evidentă.

Anatolia de Est strălucește iarna ca destinație culturală de top

Fabrică românească din Iași, cumpărată de unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Ucraina 

În perioade de creștere accelerată a pieței, aceste scheme sunt greu de depistat, fiind mascate de trendul ascendent general.

În anii 1840, Marea Britanie a fost cuprinsă de un val de investiții în căile ferate. Lipsa unor alternative atractive, proiecții financiare exagerate și standarde contabile precare au creat un mediu propice abuzurilor.

George Hudson, supranumit „regele căilor ferate”, a exploatat dereglementarea și influența politică pentru a ascunde pierderi, a manipula bilanțurile și a distribui dividende din capital nou atras, nu din profituri reale.

Madoff și bula tehnologică

Aproape 150 de ani mai târziu, Bernie Madoff a acționat într-un context similar, dar adaptat erei digitale. Reputația sa de pionier al tranzacțiilor computerizate și explozia pieței dotcom au generat un climat de încredere aproape necondiționată.

Randamentele constante pe care le promitea păreau plauzibile într-o piață volatilă. Relaxarea reglementărilor, lipsa expertizei autorităților și conexiunile sale influente au permis schemei să funcționeze ani întregi.Atât în cazul feroviar, cât și în cel al lui Madoff, un factor comun a fost accesul la capital ieftin. Dobânzile mici au alimentat investițiile riscante, iar atunci când „toată lumea câștigă”, vigilența dispare. În asemenea perioade, promisiunile cântăresc mai mult decât dovezile.

Schema Ponzi: Tactici și final identic

Hudson și Madoff au evitat transparența, au controlat informația și au cultivat rețele de influență. Prăbușirea a dezvăluit același tipar: banii investitorilor erau folosiți pentru dividende și pentru un stil de viață opulent. Epilogul a fost identic: ruină financiară și pierderea totală a credibilității.

Astăzi, în jurul AI se observă semnale familiare: evaluări uriașe, lideri carismatici, conexiuni politice și un discurs dominant despre „viitor inevitabil”.

Pentru investitori, simpla existență a unui audit nu mai garantează siguranța. Este esențială analiza fluxurilor reale de numerar, a strategiilor concrete și a unei transparențe autentice.

Când piețele sunt cuprinse de febră speculativă, schemele Ponzi nu apar din neant. De fapt, ele se ascund la vedere. Lecția e clară: acolo unde promisiunile sunt mari și întrebările lipsesc, riscul este deja prezent. Și, inevitabil, în spatele fiecărei bule, undeva, așteaptă o schemă Ponzi.