Schimbarea la Față, hotar între anotimpuri. De ce spuneau bătrânii să nu te scalzi după 6 august

Schimbarea la Față este unul dintre cele 12 mari praznice împărătești ale Bisericii Ortodoxe și amintește de momentul în care Iisus Hristos și-a descoperit divinitatea înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Tabor, din regiunea Galileea, în nordul Israelului de astăzi.

Sărbătoarea își are originile în secolul al IV-lea, când Împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat o biserică pe Muntele Tabor, locul unde, potrivit Evangheliilor, a avut loc minunea. La început, praznicul marca anual doar sfințirea acestui lăcaș de cult, dar ulterior s-a răspândit în întregul Răsărit creștin.

Ziua în care începe, simbolic, toamna

Dincolo de semnificația religioasă, Schimbarea la Față este însoțită de numeroase tradiții populare, transmise din generație în generație. Multe dintre acestea sunt legate de începutul simbolic al toamnei și se păstrează până astăzi.

În calendarul popular românesc, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Pobrejenie sau Obrejenie, denumiri de origine slavă care fac trimitere la schimbare sau transformare. Potrivit Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Pobrejenia era considerată hotarul dintre vară și toamnă, când natura începea să-și schimbe înfățișarea: frunzele se îngălbeneau, păsările călătoare se pregăteau de plecare, iar apele se răceau și erau considerate „spurcate de cerb”.

În cele mai multe sate, și astăzi se spune că din această zi „vara se întoarce cu spatele”, iar oamenii cred că de acum se încheie perioada potrivită pentru scăldatul în ape curgătoare.

Tradițiile, reguli de viață

Tradiția avea și o explicație practică: nopțile deveneau mai răcoroase, temperatura începea să scadă, iar oamenii se temeau că s-ar putea îmbolnăvi. Deși o răceală ar părea banală astăzi, în trecut, când medicii erau puțini, iar posibilitățile de tratament limitate, oamenii evitau orice risc care le-ar fi putut afecta sănătatea.

În lumea satului de odinioară, multe dintre tradițiile populare îmbinau credințele religioase cu reguli practice ale vieții de zi cu zi. Legarea lor de o mare sărbătoare le făcea astfel mai ușor de respectat și de transmis de la o generație la alta.

Alte obiceiuri care se păstrează

Tradiția populară păstrează și alte obiceiuri legate de această zi. Credincioșii duc la biserică struguri, mere, prune și alte fructe din noua recoltă pentru a fi binecuvântate, după care le împart rudelor, vecinilor, în amintirea celor adormiți.

Tot acum se gustă pentru prima dată strugurii din viile noului an, iar culegătorii adună ultimele plante de leac, deoarece se crede că după această dată puterea lor vindecătoare începe să scadă.