Scoţienii vor să obţină drepturi de marcă naţională pentru kilt

Aşa cum parmezanul veritabil provine numai din anumite regiuni ale Italiei şi şampania numai din regiunea Champagne din Franţa, kiltul tradiţional scoţian (fusta scurtă şi plisată din stofă cadrilată, care face parte din costumul naţional) este în centrul unei campanii care are ca obiectiv să protejeze marca naţională.

Potrivit sursei citate, campania a fost lansată la iniţiativa lui Howie Nicholsby, un fabricant de kilturi din Edinburgh exasperat de valul de aşa-zise kilturi scoţiene importate, ieftine şi de proastă calitate. El l-a contactat pe europarlamentarul scoţian Alyn Smith pentru a vedea dacă kilturile scoţiene ar putea fi protejate de Comisia Europeană ca marcă naţională, specifică ţării lor de origine.

Dacă această campanie are succes, înseamnă că numai kilturile cusute manual, realizate în Scoţia şi a căror stofă este din lână vor putea purta denumirea de "kilturi scoţiene". Restul obiectelor similare de îmbrăcăminte care nu îndeplinesc aceste criterii vor purta doar denumirea de kilt.

"Magazinele au început să vândă kilturi ieftine pe care le prezintă drept «scoţiene» şi care sunt în principal importate din India şi China. Acestea arată îngrozitor şi sunt un motiv de jenă pentru cultura şi pentru ţara noastră", a declarat Alyn Smith, europarlamentar scoţian şi membru al Partidului Naţionalist Scoţian.

Smith a trimis o scrisoare comisarului european pentru Protecţia Consumatorului, Meglena Kuneva, şi speră că va obţine protecţia de marcă naţională pentru kilturile scoţiene. Dacă acest lucru se va întâmpla, kiltul scoţian se va alătura unei liste pe care se află şi alte produse cunoscute cu statut similar, cum ar fi brânza feta, care se poate numi aşa numai dacă este făcută în Grecia, şi brânza Edam, care se fabrică numai în Olanda.

Kiltul a apărut pentru prima oară în secolul al XVI-lea, când era o fâşie lungă de material înfăşurată în jurul pieptului şi taliei. Versiunea modernă, din stofă cu modele diferite, reprezintă diverse clanuri şi a apărut până după1800. Recent, şi alte naţii de origine celtică, cum ar fi irlandezii şi locuitorii din Wales, au adoptat versiuni de kilt.

Numele vine de la cuvântul scandinav "kilt", care înseamnă a înfăşura haine în jurul corpului. Un kilt scoţian pentru adulţi necesită peste şapte metri de stofă din lână şi este lung până sub genunchi. De obicei, kiltul este purtat în combinaţie cu curea şi jachetă. Potrivit folclorului, un scoţian adevărat nu poartă nimic sub kilt.