Studiu. Venus este mai asemănătoare cu Pământul decât credeam și încă în formare
Datele colectate despre Venus, au indicat că planeta are procese tectonice active, care-i deformează suprafața și îi regenerează crusta, stratul exterior solid. Formele mari și rotunde de pe Venus, numite coronae, ar putea dezvălui mecanismele interne ale planetei.
Cercetătorii spun că aceste structuri, care nu există astăzi de pe Pământ, ar fi fost prezente pe Terra, înainte de apariția plăcilor tectonice: „Coronaele nu se mai găsesc astăzi pe Pământ; totuși, ele ar fi putut exista când planeta noastră era mai tânără, înainte ca tectonica plăcilor să fie stabilită”, a explicat expertul planetar Gael Cascioli de la Universitatea din Maryland, potrivit Science Alert.
Studiul a combinat datele despre gravitația și topografia de pe Venus, furnizând o perspectivă nouă asupra proceselor interne care formează în continuare suprafața Luceafărului de pe cerul nostru.
Venus nu are plăci tectonice, așa cum are Pământul, unde crusta este împărțită în falii care se mișcă, creând o activitate geologică intensă, care modelează suprafața și permite căldurii să iasă, refolosind materia din stratul exterior.
Deformările suprafeței arată că există activitate tectonică în interiorul planetei
Însă, deși Venus nu are plăci tectonice, cercetătorii susțin că există activitate tectonică prin interacțiunea dintre plumele mantalei și litosferă, proces care ar putea avea loc chiar sub coronae.
Suprafața planetei prezintă numeroase dovezi ale activității interne care împinge materie din adâncuri spre exterior, cauzând deformări. Un exemplu important sunt aceste structuri geologice mari, rotunde, cu un inel ridicat în jurul unei zone scufundate și fracturi concentrice, care pot ajunge la sute de kilometri în diametru.
Inițial au fost considerate cratere de impact, dar analiza lor atentă a confirmat că sunt de natură vulcanică. Experții cred că sunt formate de coloane de materie topită fierbinte care urcă din interiorul planetei, ridicând suprafața în domuri, asemenea unor cupole. Pe măsură ce materia se răcește sau pierde din forță, suprafața domului se poate prăbuși spre interior, iar materialul topit care mai rămâne se scurge pe margini, creând inelul caracteristic.
Cercetătorii au dezvoltat modele pentru a descrie diferite scenarii cu privire la formarea coronaelor prin intermediul acestor coloane de materie fierbinte. Apoi, au comparat aceste modele cu observațiile de gravitație și topografie colectate de sonda Magellan a NASA, care a orbitat și a studiat Venus între 1990 și 1994. Sonda și-a folosit radarul pentru a cartografia aproximativ 98% din suprafața planetei, la o rezoluție foarte bună.
Concluzia a fost că sub coronae, pe Venus, pot avea loc două procese asemănătoare cu cele de pe Pământ, subducție și scurgere litosferică.
Deși Venus își protejează ferm secretele, experții au reușit să demonstreze că este o planetă încă în formare
Însă noile rezultate nu pot fi confirmate prea curând pentru că Venus își protejează cu îndârjire secretele, ajutată de temperaturile extreme de ridicate de la suprafața sa, de ploile acide și de presiune atmosferică zdrobitoare.
Cu toate acestea, oamenii de știință spun că ar trebui ca aceste coronae să fie un punct major de interes în investigațiile viitoare, nu în ultimul rând datorită posibilelor asemănări cu planeta noastră: „Coronaele sunt abundente pe Venus. Sunt caracteristici foarte mari, iar de-a lungul anilor au fost propuse diverse teorii despre modul în care s-au format,” a precizat cercetătoarea Anna Gülcher de la Universitatea din Berna.
Omul de știință, care face parte din echipele științifice ale misiunilor ESA EnVision și NASA Veritas, dedicate explorării planetei Venus, a dezvăluit că cel mai interesant lucru în studiul celei de-a doua planete de la Soare este că „acum putem spune că există diverse procese active și în desfășurare care îi determină formarea. Credem că aceleași procese ar fi putut avea loc în primele etape ale istoriei Pământului.”