COM: Absenteismul, câştigătorul primului tur la locale

La nivel naţional, 60% dintre alegători nu s-au sinchisit de vot. Bucureştenii au stabilit recordul de lehamite cu un neverosimil 70%. Practic, din toată suflarea Capitalei, doar 90 de mii de oameni au găsit nimerit să-şi onoreze "îndatorirea civică". Au fost concerte cu un public mai numeros.

Probabil, mulţi dintre aceştia sunt membri, cu acte în regulă, ai unui partid politic. Oprescu şi Blaga, calificaţi pentru turul doi, au fost ştampilaţi, fiecare, de aproximativ 30 de mii de persoane.

Cifrele nu spun însă totul. Dintre cei care s-au prezentat, un procent neprecizat s-a încăpăţânat să treacă prin secţiile de votare, doar pentru a-şi anula votul. Cam atât despre încrederea în corectitudinea "alegerilor libere".

Este o evidenţă ruşinoasă, însă meritată, pentru cei care năzuiesc să diriguiască destinele a peste două milioane de oameni!

Cu excepţii cunoscute mai degrabă de îngeri, de douăzeci de ani, cam aceiaşi oameni îşi împart între ei privilegii şi imunităţi. Îndreptăţirea lor de a-şi aroga numele de politicieni şi de a pretinde să-i conducă pe alţii nu vine din autoritate, din vreo competenţă deosebită, sau din realizările personale. Ci din votul propriilor victime.

Or absenteismul masiv demonstrează că alegătorii nu mai vor să le fie complici. Cetăţeanul turmentat s-a dres cu acreala ultimilor ani. Nu mai e jovial, ci îndârjit în indiferenţă. I-au rămas un gust amar şi o mizerabilă durere de cap.

Şi, de aceea, refuză să mai legitimeze conjuncturile şi rupe pactul social.

În mediul rural, unde statistica e puţin mai veselă, contractul social a fost înlocuit cu unul pragmatic, de vânzare-cumpărare. Un sufragiu costă până la 800 de euro. Cei mai puţin pretenţioşi s-au mulţumit cu un mic sau cu o pungă cu sigla unui partid.

Dacă politicienii nu se vor trezi la rândul lor, vor ajunge să se voteze între ei. E adevărat că, tehnic vorbind, poţi fi susţinut şi de cinci inşi ca să îţi preiei funcţia. Dar nu mai poţi vorbi în numele tuturor românilor, ci doar în numele neamurilor şi prietenilor de afaceri, incluzând-o şi pe soacra care îţi va reproşa cu fiecare ocazie că ţi-a făcut un bine. Şi nu te poţi apăra cu nevasta pe post de scutier când vei fi contestat de o sută de mii de nemulţumiţi.

În aceste condiţii, politicienii trebuie să se pună pe treabă.

(Comentariu realizat de Alexandru Purcăruş, alexandru.purcarus@mediafax.ro)