„Marius Tucă Show” | Interviu cu Părintele Necula: Eu cred că se moare din nepupatul icoanelor şi moaştelor (Partea a II-a)

Biserica nu este paralelă cu statul, ci este parte integrantă a eforturilor acestuia de a proteja sănătatea populaţiei, deşi exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii, a declarat părintele Constantin Necula la emisiunea Marius Tucă Show, în contextul măsurilor anunţate de BOR pentru limitarea răspândirii coronavirusului.

16717 afișări

Prezentăm principalele declaraţii ale preotului Constantin Necula la emisiunea Marius Tucă Show:

„Noi, indicat ar fi să folosim linguri de unică folosinţă, care ar trebui sfinţită, împărtăşim, des-sfinţim şi o lăsăm acasă sau la Biserică şi zicem linguriţa 13, linguriţa 14, soluţia este una de mediere, am spus că Biserica nu e paralelă cu statul, Biserica, atunci când este nevoie de ea în mijlocul efortului statului de a proteja igiena populaţiei, este parte integrantă a acestei politici sanitare, dar asta arată o dată în plus că nu cred că este nevoie să le spunem oamenilor din biserică cu bun simţ că trebuie să stea acasă când ei sunt bolnavi, ei o fac”.

CITEŞTE ŞI: „Marius Tucă Show” | Părintele Necula: Mă tem mult mai mult de dracul credinciosului decât de dracul necredinciosului (Partea I)

„Oricum exagerările noastre în perioada asta mi-au dovedit încă o dată cât suntem de fragili şi temători (...) cred că maturitatea pastorală a Bisericii e un pic mai amplă decât imaturitatea sistemului nostru sanitar de acum, pentru că nouă, ce ne lipsesc, sunt oamenii care sunt specialişti pe epidemie, noi nu avem epidemiologi, ferească Dumnezeu de aşa ceva, am ascuns specialitatea asta, nu e bănoasă, nu se vede public, nu avem clinici de epidemiologie, de exemplu”.

„Eu cred că noi suntem dispuşi să exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii. Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaştelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaştele rămân vii, iar cei care nu sărută se mortifică într-o singură idee, se obsedează, devin, aşa, monofazici. Prefer să zâmbească la mine decât la psihiatru, oamenii”.

„Alegerea sexuală nu ne face nici mai buni, nici mai răi, am auzit foarte des vorbindu-se în repetate rânduri despre primul ministru al Serbiei că este o doamnă cu o altă orientare sexuală decât cea clasică, nu cred că asta a făcut-o prim ministru, dacă nu faci evaluarea lui ca manager înseamnă că ne-am dus, ne-am nenorocit. Apariţia tuturor acestor tautologii anatomice vin şi din nevoia aceasta de a dovedi lumii că se poate, noi încercăm să ducem la limită morala şi ne iese”.

„Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spaţiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului, dar grădinărită de oameni (...) E ca şi cum ai câştiga la tenis un grand şlem, e participarea la un grand şlem. E Cappadocia, zona Bisericilor apocalipse din Turcia, Ierusalimul, sunt totuşi spaţiile care ne-au creat Biserica, ne-au adus Biserica mai aproape, iar Athosul e de o frumuseţe sufletească adâncă din cale afară”.

„Se vede clar acolo că a atins dumnezeirea, că Dumnezeu locuieşte în spaţii mici şi de lemn, el săracul stă unde îl pui, dar sunt spaţii în care căuşul palmei lui Dumnezeu ţine lucrurile şi spaţiile mici şi alea mari sunt tot în mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să înţelegem că nu el e cel care vrea să locuiască, ci noi suntem cei care vrem să îl facem să locuiască împreună cu noi. Athos are calitatea asta”.

„Grecii acum citează din Paternicul Românesc mai mult decât citează românii, pentru că sunt părinţi în Biserica noastră, părintele Cleopa, Părintele Ioan Nichie Bălan, părinţii bătrâni ai Bisericii care strălucesc ca nişte faruri. Gândeşte-te, în plin comunism Biserica dădea sfinţi şi asta înseamnă foarte mult”.

„Raiul în sine? A locui în Dumnezeu, pe când iadul e imaginea aia clasică, ştii că există o pildă din teologia rusă cu lingura, ăştia mănâncă liniştiţi şi ăialalţi se hrăneau unul pe celălalt, lingurile erau la fel de mari, ăştia nu se putea hrăni pe ei şi asta era iadul, iar în Rai cel de aici îl hrănea pe cel de acolo şi cel de acolo pe cel de aici”.

„Adevărul e că Mântuitorul ne spune cine ajunge în Rai, cine împlineşte voia tatălui, nu e de joacă cu asta, deci aici este clar şi atât de simplu spune Hristos, pe cel flămând l-ai hrănit, pe cel dezbrăcat l-ai îmbrăcat, pe cel străin l-ai scos din înstrăinare, pe cel din temniţă l-ai vizitat, pe bolnav l-ai cercetat, gesturile sunt foarte simple...”

„Fiecare Liturghie e importantă. Din punctul meu de vedere este inalienabilă şi să spun, pentru mine a fost dătător de tonus pentru viaţa mea sufletească primul somn cu băiatul meu după ce l-am adus de la maternitate”.

„Postul este redarea conţinutului credinţei. Eu tot râd că a posti înseamnă a nu prosti. Adică a te menţine inteligent, viu, comunicativ dătător de sens lucrurilor pe care le trăieşti. Pentru suflet postim cu atenţie. Eu cred că exigenţa majoră în postit este să adaugi cel puţin la fel de multă rugăciune câtă mâncare preiei. Adică să fii atent”.

Prezentăm integral partea a doua a interviului:

Marius Tucă: Cum ar trebui să fie credinţa în vremea coronavirusului pentru că ajungem în actualitate.

Constantin Necula: Să încoroneze sufletul, adică până la urmă înaintea morţii suntem toţi… ştii, că aud de ani de zile am şi spus-o zilele trecute, de ani de zile aud că noi nu mai suntem ca bunicii noştri suntem mai dezvoltaţi. De unde, în faţa coronavirusului tot la piramidon trebuie să ne întoarcem.

Marius Tucă: Suntem la fel.

Constantin Necula: Mie îmi lipseşte piramidonul, de exemplu.

Marius Tucă: Chiar, nu mai există piramidon. Şi sunt probleme cu paracetamolul că ar fi făcut în China, şi atunci e un pic mai greu.

Constantin Necula: Să-ţi mai spun o treabă, noi indicat ar fi să folosim linguri de unică folosinţă.

Marius Tucă: Păi asta voiam să zic.

Constantin Necula: Dar dacă sunt făcute în China ce facem?

Marius Tucă: Nu, n-au mai avut timp să le facă. E un comunicat de presă al Patriarhiei române, e prima dată când se întâmplă…

Constantin Necula: A mai fost într-un context, dar nu chiar atât de…

Marius Tucă: Dă-mi voie să citesc aici: Persoanele care manifestă simptomele de gripă de orice fel şi simptomele de coronavirus descrise de autorităţile medicale sunt sfătuite să evite în aceste zile locurile aglomerate, inclusiv spaţiul bisericii pentru a nu-i expune şi pe alţii la o posibilă îmbolnăvire. În acest timp, persoanele respective pot asculta Sfânta Liturghie difuzată de Radio Trinitas TV. Aici e o reclamă mascată, dar trec peste. Persoanele care au teamă de îmbolnăvire prin împărtăşirea din Sfântul Potir cu linguriţa comună, pot cere preotului, în mod excepţional, împărtăşirea în orice moment al zilei, moment în care poate fi oferită într-o linguriţă adusă de acasă şi folosită exclusiv în acest scop.

Constantin Necula: Da, care ar trebui sfinţită, împărtăşim, des-sfinţim şi o lăsăm acasă sau la Biserică şi zicem linguriţa 13, linguriţa 14, soluţia este una de mediere, am spus că Biserica nu e paralelă cu statul, Biserica, atunci când este nevoie de ea în mijlocul efortului statului de a proteja igiena populaţiei, este parte integrantă a acestei politici sanitare, dar asta arată o dată în plus că nu cred că este nevoie să le spunem oamenilor din biserică cu bun simţ că trebuie să stea acasă când ei sunt bolnavi, ei o fac şi vă spun de ce, îi văd când tuşesc, tuşesc cu foarte multă jenă, dacă au tuşit a doua oară pleacă acasă, dacă au strănutat repetat, nu îi auzi făcând-o des sau cel puţin la Catedrala din Sibiu, când omul se simte că nu e în toată starea lui de sănătate pleacă, adică are el deja o... oamenii noştri ştiu deja ce e de făcut când sunt bolnavi. Oricum exagerările noastre în perioada asta mi-au dovedit încă o dată cât suntem de fragili şi temători. Ce e corect, ce îmi place mie mult în acest mesaje este acordul Bisericii la efortul statului de a ţine oamenii sănătoşi, adică nu ne este indiferent ce se întâmplă şi nu zicem „hai mă heirup că acum vă arătăm noi cine e Biserica” nu, noi ştim cine e Biserica. Gândeşte-te că România a trecut prin holeră pe când nu aveam statul acesta, a trecut prin tifos pe când nu aveam statul acesta, dar preoţii erau acolo. În Scheii Braşovului se păstrează memoria unui preot care a murit la vremea ciumei şi care a fost omorât de plutonul de execuţie pentru că şi-a permis în sâmbăta Mare să nu îi lase pe credincioşi. S-a dus din casă în casă şi i-a împărtăşit cu trupul şi sângele lui Hristos, la modul în care se păstrează în cutiuţa pentru bolnavi, dându-le direct din mână, mâna este de unică folosinţă, o speli şi o mai foloseşti o dată, în sensul ăsta şi i-a împărtăşit pe toţi. La sfârşit, când s-a aflat, toţi oamenii care s-au împărtăşit au scăpat, există documente, preotul a fost împuşcat şi îngropat într-o poiană deasupra Scheiul unde a fost pus într-un mal de unde credea că nu îl va mai scoate nimeni niciodată afară, până în anul următor de Înviere când a izvorât un izvor, de aia se cheamă izvorul de la Fântâniţa Popii. Şi fântâniţa a izvorât de sub trupul preotului şi l-au descoperit ce s-a întâmplat cu el şi l-au purtat pe braţe până în cimitir unde l-au îngropat. Adică cred că maturitatea pastorală a Bisericii e un pic mai amplă decât imaturitatea sistemului nostru sanitar de acum, pentru că nouă, ce ne lipsesc, sunt oamenii care sunt specialişti pe epidemie, noi nu avem epidemiologi, ferească Dumnezeu de aşa ceva, am ascuns specialitatea asta, nu e bănoasă, nu se vede public, nu avem clinici de epidemiologie, de exemplu. Atunci, ce te faci când într-un spital ai un singur epidemiolog la 400-500 de saloane, ca un psiholog şcolar la 6000 de copii în şcoală? Cam aşa ceva.

 

Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaştelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaştele rămân vii

 

Marius Tucă: Acum, că tot am ajuns aici, te-aş întreba, e o discuţie atât de veche legată de Biserica Ortodoxă Română, pupatul Icoanei, pupatul moaştelor şi în ce măsură igiena...?

Constantin Necula: Dacă aş vedea un om murind din pupat... eu cred că se moare din ne-pupatul icoanelor şi moaştelor, să ştii.

Marius Tucă: Şi îmi aduc aminte şi  eu în copilărie, de Paşti, când mergeam şi luam Paşte din aceeaşi linguriţă din care luau toţi.

Constantin Necula: Eu am văzut cu linguroiul zdravăn.

Marius Tucă: Deci nu moare nimeni din pupatul moaştelor, icoanelor şi din...

Constantin Necula: Eu cred că noi suntem dispuşi să exagerăm foarte mult în defavoarea Bisericii. Am auzit de atâtea ori chestia cu pupatul moaştelor încât mă distrează enorm de mult să constat că cei care sărută moaştele rămân vii, iar cei care nu sărută se mortifică într-o singură idee, se obsedează, devin, aşa, monofazici. Prefer să zâmbească la mine decât la psihiatru, oamenii.

Marius Tucă: Corect, asta e perfect adevărat. Apropo de întrebări, nu neapărat mai grele, vorbim în Europa acum despre al treilea sex, intersexualii, deja cumva e legiferată, e o specie până la urmă în Europa, cum vezi lucrurile astea?

Constantin Necula: Eu am spus ce cred în anul cu referendumul şi mi-a ieşit pe nas.

Marius Tucă: Referitor la referendum pentru familie, da?

Constantin Necula: Da, am văzut o recenzie la un articol publicat într-o carte la Humanitas al unui domn care spune că minimalizez aportul homosexualilor la cultura română şi la perioada comunistă a puşcăriei homosexualilor. Alegerea sexuală nu ne face nici mai buni, nici mai răi, am auzit foarte des vorbindu-se în repetate rânduri despre primul ministru al Serbiei că este o doamnă cu o altă orientare sexuală decât cea clasică, nu cred că asta a făcut-o prim ministru, dacă nu faci evaluarea lui ca manager înseamnă că ne-am dus, ne-am nenorocit. Apariţia tuturor acestor tautologii anatomice vin şi din nevoia aceasta de a dovedi lumii că se poate, noi încercăm să ducem la limită morala şi ne iese. Morala se ”des-limitează” în etică. Etica, dacă morala stă sărită pe Dumnezeu şi pe ordinea naturală a lucrurilor, etica stă pe ordinea socială şi pe lege. Îmi e teamă că avem multe elemente de ordine socială care cultivă această epatare anatomică, manualul de anatomie nu poate fii schimbat, putem schimba ce vrem noi, dar manualul de anatomie nu.

Marius Tucă: Nu am textul aici, dar mi-am adus aminte  acum textul pe care l-ai scris, la fel, un discurs sau o cuvântarea, dacă vrei, în momentul în care a fost respins referendumul pentru familie şi o dezamăgire mare în ceea ce am citit atunci, în ceea ce ai scris şi cumva că te retragi din viaţa publică într-un fel.

Constantin Necula: Nu m-am amăgit, m-am retras din tot ceea ce a însemnat sprijinirea unor acte sociale, îţi dau un exemplu, în grupurile mele de gândire şi de reflecţie, sunt oameni care nu împărtăşesc aceleaşi puncte de vedere cu mine. Ne-am sprijinit întotdeauna, cel puţin în lucrurile ontologice, fundamentale am stat împreună. Am constat atunci, cu ocazia aia, că merit să fiu spânzurat în mijlocul oraşului, că merit să fiu ars pe rug, devenisem duşmanul numărul unu al unor oameni pentru care mi-am pus sufletul să îşi zidească instituţiile şi să le ţină deschise, instituţii de stat. Şi mi-am dat seama că nu mai merită treaba aceasta făcută pentru că tu investeşti enorm de mult efort pe care ar trebui să îl investeşti de fapt în oamenii care cordializează şi cu adevărul tău profund. Am auzit foarte curând că un prieten foarte apropriat mie spunea unor alţi prieteni că nu va mai boteza copilul în Biserica Ortodoxă pentru că părintele Necula a fost anti... eu nu am fost anti-nimic, eu am fost tocmai în favoarea copilului care s-a născut din el, dar e greu să explici asta unor oameni şi oricum prezenţa unora dintre ei la biserică este mult mai redusă decât prezenţa mea în instituţiile lor.

Marius Tucă: Şi ce facem în condiţiile astea, că ne trezim că prietenii...

Constantin Necula: Ne rugăm, eu m-am retras şi m-am rugat.

Marius Tucă: Prieteni buni, oameni în care am crezut, oameni pe care i-am sprijinit, oameni cu care credeam că avem o comunicare excepţională, inclusiv starea de empatie, fac lucruri de genul ăsta, te atacă până la urmă, sau se despart dureros şi scandalos de...

Constantin Necula: Păstrăm proporţiile, eu ştiu că Iuda a fost apostol, nu am uitat asta, adică se poate întâmpla ca din familiarii tăi, mă refer la familia aceasta de prieteni.

Marius Tucă: Nu, dar ceri un sfat până la urmă de la un duhovnic, deci părintele Necula este duhovnicul meu.

Constantin Necula: De obicei ierţi, dovada a fost că de fiecare dată...

Marius Tucă: A, deci trebuie să ierţi, dar ideea de prietenie şi asta nu mai rămâne.

Constantin Necula: De asta e bine să nu împrăştii cu oricine, e bine să fii foarte pernicios  la capitolul prietenie, nu cred că... nu e ok să spui friendly oricui.

Marius Tucă: E adevărat, asta a fost o lecţie până la urmă.

Constantin Necula: Şi pe Facebook...  da, eu am învăţat foarte mult din asta.

Marius Tucă: Învăţăm să iertăm...

Constantin Necula: Şi am mai învăţat un lucru, iartă-mă că intervin, am constat că cei din popor, oamenii, au înţeles.

Marius Tucă: Da, dar până să înţeleagă oamenii din popor, organizarea acestui referendum din punctul meu de vedere a fost dezastruoasă, unu. Doi, a avut o chestiune politică, pentru că a fost un partid care a susţinut asta cu liderul cel mai important.

Constantin Necula: Şi care nu a făcut nimic pentru referendumul ăsta.

Marius Tucă: Şi care nu a făcut nimic, cu atât mai mult, a pus ştampila şi trei, întrebarea era atât de alambicată, pentru numele lui Dumnezeu.

Constantin Necula: Păi nu ne-au spus oamenii din domeniu că nu poate fii schimbată ca să o constate schimbată în alt referendum.

Marius Tucă: Exact, puteam să o punem...

Constantin Necula: Un referendum printre altele organizat de acelaşi partid care era la guvernământ atunci. Sărim liniştiţi peste acest capitol, este un capitol închis...

Marius Tucă: Da, sărim, am înţeles, dar nu mai rămânem prieteni cu aceia?

Constantin Necula: Nu e vorba de prietenie, e vorba doar că îi priveşti de departe şi dacă au nevoie... eu oricum o voi face, eu ştiu că în momentele grele, de exemplu în structura mea e... eu de atunci încoace m-am întâlnit cu foarte mulţi dintre ei cărora nu le-am reproşat nimic.

Marius Tucă: Nu de reproşat, ideea dacă undeva sufleteşte mai rămâi prieten cu ei, în principiu nu.

Constantin Necula: Dacă stăm lipiţi de Hristos, între noi şi Hristos nu încap prietenii false, dacă lăsăm distanţă între noi şi Hristos, încap tot felul de...

Marius Tucă: Cum am spus. Dar căsătoria între persoane de acelaşi fel?

Constantin Necula: Pentru mine este un capitol închis, dacă mi se va cere vreodată să o fac, îmi voi pune reverenda în cui, dar nu cred că Biserica va accepta asta vreodată.

Marius Tucă: Biserica nu, dar statul poate să accepte.

Constantin Necula: Statul să fie sănătos, îşi poate asuma ce vrea. Statul a asumat trădări mai mari decât asta, mult mai mari decât asta. Statul, de exemplu, este într-o neputinţă perpetuă de a îşi educa copiii.

Marius Tucă: Te-aş ruga să spun totuşi, uită -te în ochii mei ca şi când aş fi venit la spovedanie, dacă ţi-aş spune că până la urmă căsătoria a două persoane de acelaşi sex e treaba lor?

Constantin Necula: E ok, e corectă, dar atunci din treaba lor nu fac treaba noastră, eu cunosc suficient de multe perechi pe care nu le-am atins cu un deget şi pe care le-am sprijinit în tot ce au făcut, din punctul meu de vedere cred că manipularea pe subiect e mai mare decât subiectul şi oamenii care sunt agitatori de grupă sindicală sunt mai periculoşi decât sindicatul ca atare.

Marius Tucă: Şi văd o agresivitate din ambele părţi în egală măsură.

Constantin Necula: Sunt tensiuni care se amplifică.

Marius Tucă: În ceea ce priveşte adoptarea...

Constantin Necula: Dar eu sunt curios, ce ar fi aşteptat să fac eu ca preot al Bisericii să îi aplaud? Să le aprind lumânări aromate? E firesc ca preot să spun, evanghelia spunea asta, îmi pare rău să o spun, dar...

Marius Tucă: Păi aici e vorba, e vorba de faptul că argumentezi de fiecare dată şi o faci atât de pe înţelesul tuturor şi o faci atât de frumos, încât eşti cel mai mare duşman...

Constantin Necula: Dacă era pentru tuturor era şi pentru al lor.

Marius Tucă: Nu, tuturor celor care cred în asta şi asta deranjează cel mai tare.

Constantin Necula: Prefer să rămân deranjant.

Marius Tucă: Sunt convins de asta şi nici nu trebuie să te schimbi, asta e clar, nici nu te mai întreb, dar aici sunt total de ideea asta de familii de acelaşi sex şi să înfieze copii, asta nu...

Constantin Necula: Nu ştiu că l-am auzit pe domnul Cristian Tudor Popescu, îngăduie-mi să spun asta, că în momentul în care se va întâmpla asta, la primul fapt va avea o atitudine. Să nu fie prea târziu, dar în aceeaşi vreme să îşi aducă aminte, îl rog frumos, la momentul oportun să îşi aducă aminte.

Marius Tucă: Aici am citit şi un editorial, aş spune în stilul caracteristic al lui Andrei Pleşu, care la fel zicea: „domnule nu pot să fiu de acord vreodată cu ideea ca doi bărbaţi, doi părinţi de acelaşi sex să înfieze un copil” cum trăiesc în ideea de mamă şi tată?

Constantin Necula: Nu ăsta e argumentul, din  punct de vedere filozofic da, dar din punct e vedere al vieţii practice şi al legalităţii dacă se va da vreo lege. Deci dilemele noastre, interogaţiile noastre personale în faţa declaraţiilor legii nu contează.

Marius Tucă: E adevărat.

Constantin Necula: Este exact ce se întâmplă acum în România, suntem în ţara în care dacă violezi un copil eşti liber, te ţin ăia un pic acolo, dacă scapi de colegii de celulă că şi asta se mai întâmplă, dar legea este extrem de permisibilă şi interpretabilă.

Marius Tucă: Dar de ce este un argument ăsta să spui că nu poţi...

Constantin Necula: Pentru că este interogaţia noastră, ei nu au interogaţia asta.

Marius Tucă: Nu, vorbeam de Andrei Pleşu.

Constantin Necula: Da, e interogaţia lui, el zice cum se va face, ei spun foarte simplu, pentru noi e foarte simplu... deci dacă este să mergem până la capăt pe firul logic al legii...

Marius Tucă: Poţi să spui foarte simplu, eu sunt mamă el e tatăl, dar în fapt nu există ideea asta.

Constantin Necula: Nu ştiu, o să vedem pentru că din nefericire pentru noi, nu avem o lectură a urmărilor acestora.

Marius Tucă: E adevărat, ce le răspunzi celor care susţin ideea ca un cuplu homosexual poate înfia un copil?

Constantin Necula: Nu le răspund nimic, din punctul meu de vedere nu este o chestie sănătoasă nici pentru copil, nici pentru ei.

Marius Tucă: Un răspuns foarte simplu şi foarte clar.

Constantin Necula: Şi am văzut în perioada aceea ce uşor erau date ca exemple divorţurile din familiile bărbat, femeie şi familia a fost făcută praf, deci trei luni de zile, septembrie, octombrie, noiembrie familia românească a fost făcută varză, toţi eram beţivi, cretini, dobitoci, ne batem nevestele, ajunsesem să fim cei mai urâţi bărbaţi din lume şi am constat că imediat în ziua când s-a publicat răspunsul nu a mai comentat nimeni nimic, au constat că ura noastră pentru ei nu este atât de mare pe cât este ura lor pentru noi...

Marius Tucă: Care este răspunsul?

Constantin Necula: Răspunsul la ce?

Marius Tucă: Răspunsul la acest fapt, la ideea de...

Preotul când spovedeşte ţine dezocupate câteva cabinete de psihiatrie, de foarte multe ori, pentru diverse chestii

Constantin Necula: Da, ei au crezut că noi îi urâm, nu îi urăşte nimeni, a fost doar o încercare, eu zic decentă şi democratică, de a se asigura un spaţiu de siguranţă, vezi cum sună asigura siguranţa, că aşa am ajuns, un spaţiu de siguranţă conceptului de familie.

Marius Tucă: E adevărat, apropo de această comparaţie care se face mereu şi vii cu argumente care nu au nici o legătură şi nu au nici o logică, vezi Doamne că în familiile tradiţionale, familia normală sunt divorţuri şi bat copiii, îşi bat nevestele, un răspuns cu lucrul ăsta, e o aberaţie.

Constantin Necula: S-a dovedit că ulterior au fost câteva ştiri care dovedeau că şi în celelalte familii există riscul ăsta, că există divorţuri şi acolo, că există crime şi acolo, doar că pe unele le hiperbolizăm şi pe celelalte le minimalizăm, le facem pe vârfuri să nu le deranjăm.

Marius Tucă: Apropo de asta, aud de multe ori de ce se fac biserici şi nu se fac spitale, e acelaşi... asta e clasică.

Constantin Necula: Da, asta e clasică şi eu din punctul meu de vedere eu am sperat să fie depăşită situaţia, am văzut pontuţa asta că suntem pregătiţi pentru coronavirusuri că avem 20.000 de biserici, s-ar putea ca asta să fie un atu, chiar să fie un atu asta. Îţi dau un singur exemplu, după moartea Cristinei Ţopescu, noi am vorbit un pic înainte de emisiune despre asta, după moartea Cristinei Ţopescu, Dumnezeu să o odihnească şi să o ţină în liniştea Lui, i-am auzit pe foarte mulţi vorbind despre nevoia unor detaşamente speciale anti-izolare, să salvăm oamenii izolaţi, domnule noi le avem, sunt parohiile, sunt oamenii, lasă-ne să ne facem meseria, vezi, avem şi o funcţie taumaturgică din acest punct de vedere. Preotul când spovedeşte ţine dezocupate câteva cabinete de psihiatrie, de foarte multe ori, pentru diverse chestii. Când sfătuieşte corect şi consiliază corect, inclusiv în chestiune de psihologie şcolară, în chestiune de psihologie a familiei, evită aglomerarea multor spaţii, altfel ocupate, de ce nu vedem asta?

Marius Tucă: E adevărat, apropo de spaţii, ce le spuneţi celor care zic Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici?

Constantin Necula: Eu le-am răspuns atunci, pe tema asta ce să mai zic, după ce am văzut catedrala îmi dai seama că e şi mai proastă gluma lor. Dau un exemplu care mi se pare fundamental, ce ar fi fost să construim din lemn platforma de la Măgurele care produce cel mai puternic laser din lume? Unele lucruri de valoare se ţin în casete pe măsură, Dumnezeu cred că e un pic mai valoros decât o undă de laser, cu tot efortul şi cu tot respectul şi cu toată iubirea pentru cei care produc laserul ăla de 10 pentawatt, adică sunt casete în care trebuie să ţii lucruri de valoare, catedrala are şi o calitate pe care eu nu am bănuit-o prima dată, nu am bănuit-o deloc. Ea pune în valoare spiritul creativ al unui popor, exact cum platforma de la Măgurele este proiect 100% românesc, proiecţia toată e românească. Şi acolo am găsit o chestie care pe mine m-a uimit: platforma stă pe 1056 de piloni de autostradă, lamelari aşa care nu lasă mai mult de un micron să se încline, mi-au explicat oamenii de acolo. Pentru ieşirile din Bucureşti ne trebuiau doar 4 piloni, câte ieşiri din Bucureşti s-ar fi construit din laserul acela care până la urmă, ai remarcat are şi o funcţie medicală, dar şi una spirituală, de meta-materie, până la urmă e altă mâncare de peşte.

Marius Tucă: Păi să te întreb de Big Bang, cum se împacă cu Dumnezeu ideea de Big Bang, ideea de începuturi?

Constantin Necula: El trage clopotul, Dumnezeu e cel care produce primul Big şi primul Bang.

Marius Tucă: De aia eşti cel mai prizat...

Constantin Necula: Eu am trecut printr-un ateism foarte tâmpit, prima dată eu am citit Biblia hazlie, am râs, dar mi s-au părut proaste poantele.

Marius Tucă: Nu, dar răspunsul ăsta al tău arată de ce eşti cel mai prizat...

Constantin Necula: Asta cu prizatul m-aş abţine şi văd că dacă prizez bine...

Marius Tucă: În sensul bun al cuvântului...

Constantin Necula: Ajung antrenor la echipa naţională, să mă ierte Adrian.

Marius Tucă: Fiecare cu tinereţile lui, acuma...

Constantin Necula: Deci să ştii că eu cred că un om care se pocăieşte şi conştientizează lucrurile pe care le-a făcut e un factor pedagogic de mare valoare.

Marius Tucă: E adevărat.

Constantin Necula: Asta admir eu la Rădoi, el de exemplu, că ne întoarcem la fotbal fără să ne dăm seama, Rădoi de exemplu îmi dovedeşte că are o maturitate foarte mare, este printre puţinii antrenori pe care l-am văzut la meciurile echipei româneşti Steaua, Dinamo, Craiova cu CFR mi se pare că a fost ultimul, domnule, agitat, nu „să trec eu cu pixul aici”, omul era cald, fierbinte, se agita, ţipa.

Marius Tucă: Da, l-am avut acum două săptămâni în studio şi mi-a făcut o impresie incredibilă, visează fotbal, e un profesionist desăvârşit...

Constantin Necula: Avem câţiva, să ştii că eu sunt extrem de marcat de câţiva dintre antrenorii noştri.

Marius Tucă: Care îţi mai place?

Constantin Necula: Dan Petrescu îmi place foarte mult, mi-a plăcut atitudinea lui după înfrângerea de la Sevilla care este absolut o atitudine de profesor, e o chestie de profesor,  îl admir foarte mult pe Edi Iordănescu, îl văd în media şi îl ştiu de la oameni cât de atent este în ceea ce face şi sunt extrem de preocupat de oamenii care nu au părut nişte fotbalişti mari, a se vedea Klopp de exemplu, nu a fost un fotbalist să rupă gura târgului, dar are o pedagogie extraordinar de mare.

Marius Tucă: E cel mai mare antrenor al lumii în momentul de ăsta.

Constantin Necula: Eu zic că nu numai în momentul ăsta, mie îmi aduce aminte de... calitatea de a pune oamenii simpli la locurile potrivite pentru a îi face mari.

Marius Tucă: Eu ţin cu Liverpool de când eram copil şi cu Craiova şi uite nici Craiova nu a câştigat un campionat de 30 de ani, la Liverpool se va întâmpla, poate reuşim şi cu Craiova.

Constantin Necula: Vezi că în lumea miturilor ăstora ale lumii moderne, Biserica este de fiecare dată de partea adevărului. Îmi aduc aminte în urmă cu foarte mulţi ani la meciul cu Fiorentina, dacă îţi aduci aminte, al Craiovei, deci îmi aduc aminte că tata a venit de la Biserică cu lumânarea aprinsă, şi l-am întrebat: ce ai făcut, ai fost la înviere, nu v-am adus să îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu a ... tata nu ţinea cu Craiova, tata era Stegar, dar eu nu am să uit Braşovul în noaptea când a câştigat Steaua Cupa Campionilor, niciodată.

Marius Tucă: Da, incredibil, atunci nu mai exista suporter...

Constantin Necula: Sportul dă lecţii în continuare, e cazul copilului acesta australian, care i-a prezentat funia mamei sale să se ucidă şi a doua sau a treia zi l-au luat băieţii de la Rugby să iasă cu ei, adică dă gesturi şi mai e ceva: când a jucat România cu Suedia, mi se pare, de au chemat copiii pe stadion şi au cântat imnul, cum sună imul României cântat de 30.000 de copii, aş interzice intrarea pe stadion a altcuiva decât a acestor copii, cu toate eforturile făcute atunci. Am auzit câţiva specialişti, experţi în psihopedagogie care ne spuneau nouă ce grav este, ce să fie grav? Când eram jucător de fotbal la cluburile sportive de copii, ne duceau profesorii să vedem pe viu cum se joacă fotbal, nu poţi să te uiţi numai la televizor, trebuie să simţi noroiul, şutul, transpiraţia, să îi vezi. Pentru mine cea mai bună lecţie de viaţă mi-a dat-o Marius Lăcătuş de când eram copil, am alergat cu el pe tuşă, copil de minge o vreme şi apoi prin tribune, doar să văd dacă fac faţă la cum alerga el şi nu mergea.

Marius Tucă: Nu, era un vitezist şi echipa Stelei se spunea că e echipă de vitezişti.

Constantin Necula: Da, el era la Braşov pe vremea aceea şi să ştii că sunt legat de echipa cu Stângaciu în poartă, cu Văidean, cu Mandoca, cu el, adică te creşteau, acum erai coleg cu ei de cartier şi jucai o miuţă în faţa blocului şi acum erau oamenii de pe teren care dădeau tot.

Marius Tucă: Ştii că asta spunea cineva despre echipa Craiovei, cea cu Balaci, Costică Ştefănescu, o echipă pe care o ştiam pe din afară, de camaraderia care îi lega, de felul lor de a fi oameni, de faptul că erau în cartier vecini cu ceilalţi şi nu erau megastaruri care sunt acum şi la care nu are nimeni... lumea îi atingea pe stradă.

Constantin Necula: Da, acum în România nu e cazul, că rămân la aceeaşi băieţi smeriţi şi de calitate, mulţi dintre ei, foarte mulţi.

Marius Tucă: În principiu da, dar apropo de nopţi albe şi de ce a însemnat, îmi aduc aminte o noapte albă pe care nu o să o pot uita niciodată, când Craiova a câştigat la Leeds într-o noapte incredibilă, cu 2-0 dacă îmi aduc aminte, că până dimineaţă nu am putut să dorm...

Constantin Necula: Cât eram eu de anti dinamovist, ţii minte meciul cu Hamburg Sport-Verein şi am ţinut cu Dinamo, pentru că a fi român este ”supra-clubat”.

Marius Tucă: Acum nu cred că mai există asta?

Constantin Necula: Nu ştiu.

Marius Tucă: Trecem la întrebările grele, da? Eşti pregătit? Apropo de moaşte vedem această nebunie când se scot moaştele şi ştii că sunt blamate aceste adunări...

Constantin Necula: Acesta este rolul lor, să scoată dracul din oameni, înţelegi?

Marius Tucă: Cum le vezi?

Constantin Necula: Sunt segmente ale locuirii lui Dumnezeu în mijlocul nostru, e modul în care Dumnezeu ţi s-a îmbibat în...

Marius Tucă: Dar ţi se pare că e şi o exagerare într-un fel, faptul că numai la moaşte se înghesuie românii şi nu îi vedem şi la alte lucruri care ţin de spiritualitate?

Constantin Necula: Prefer la moaşte decât la urgenţe. Şi prefer întotdeauna la moaşte să îi văd, nici nu e înghesuială să spun...

Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spaţiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului dar grădinărită de oameni

Marius Tucă: Eu am văzut şi înghesuială, sunt lucruri care nu ţin de...

Constantin Necula: E ca şi cum ai merge de ziua Sfântului la el acasă, atunci se aglomerează. Sigur că noi mai avem foarte mult de lucrat la cordialitatea între oamenii care alcătuiesc coada, dar nu e vina moaştelor, revin, în drum spre moaşte mai iese şi dracu din tine, e şi o funcţie de pelerinaj interior.

Marius Tucă: Nu poţi să dai de fiecare dată vina pe cel căruia nu i spune numele...

Constantin Necula: Uneori da să ştii, eu am rămas şocat de altceva în schimb, vreau să spun că sunt lucruri pe care le-am trăit pe viaţa mea, în care fără să ştiu vreodată, erau aduse moaştele Sfântului Andrei Şaguna de la Răşinari la Sibiu, noaptea au fost aduse şi puse în catedrală, în altar, într-o răcliţă mică, nu era canonizat sfântul şi afară cineva urla că îl arde, deci avantaj Segărceanu.

Marius Tucă: Da. Muntele Athos, nu am ajuns la muntele Athos, dar trebuie să-ţi mărturisesc că îmi doresc să merg, dar pe de altă parte un prieten foarte apropriat a ajuns acolo şi a fost un pic dezamăgit, ca să nu zic dezamăgit, probabil că a fost o diferenţă între ceea ce...

Constantin Necula: Important este să nu mergi cu amăgiri la muntele Athos, e un spaţiu locuitor de oameni, e Grădina Maicii Domnului dar grădinărită de oameni care au...

Marius Tucă: De ce e necesară o vizită la muntele Athos? Învaţă-mă, învaţă-i pe necredincioşi.

Constantin Necula: E ca şi cum ai câştiga la tenis un grand şlem, e participarea la un grand şlem. E Cappadocia, zona Bisericilor apocalipse din Turcia, Ierusalimul, sunt totuşi spaţiile care ne-au creat Biserica, ne-au adus Biserica mai aproape, iar Athosul e de o frumuseţe sufletească adâncă din cale afară. Gândeşte-te că la Prodromu stai pe chilie şi te uiţi aşa pe deal din chilie şi poţi să vezi pe o linie dreaptă la 1000 de metri la Constantinopol în zilele senine şi te legi de tot ce a însemnat Constantinopol, Bizanţul în istoria lumii şi îţi recapitulezi toată treaba asta. Te duci noaptea la priveghere, tu acasă dacă te culci la 4 dimineaţa eşti chiaun şi te trezeşti dimineaţa eşti greu şi îţi trebuie o găleată de cafea, acolo te poartă liturghia şi rugăciunea până în înaintea lui Dumnezeu şi simţi că iei viaţă, nu iei somn. Şi când te trezeşti dimineaţă ţi se pare ciudat că trebuie să dormi, ţi se pare ciudat că trebuie să dormi. Să vezi livezile de măslin parcă şi alea cântă liturghia, Prodromul nostru este printre altele, una dintre cele mai frumoase bijuterii pe care le are Maica Domnului pe Pământ şi Sfântul Ioan Botezătorul. Se vede clar acolo că a atins dumnezeirea, că Dumnezeu locuieşte în spaţii mici şi de lemn, el săracul stă unde îl pui, dar sunt spaţii în care căuşul palmei lui Dumnezeu ţine lucrurile şi spaţiile mici şi alea mari sunt tot în mâna lui Dumnezeu. Noi trebuie să înţelegem că nu el e cel care vrea să locuiască, ci noi suntem cei care vrem să îl facem să locuiască împreună cu noi. Athos are calitatea asta. Nici eu nu am vizitat Athos la modul turistic, o dată am luat-o pe jos aşa pe câteva mănăstiri, dar să ştii că eu iubesc mult slujba la Athos, care este aceeaşi slujbă ca acasă, dar e făcută cu mai multă râvnă, mai multă dragoste şi ai de învăţat din toate cele. Pictorii de la Prodromu, românii noştri, părinţii de acolo să vezi un parastas făcut în Prodromu simţi că părinţii de acolo se coboară până în fundul iadului să se roage pentru oameni, e duhul lor care s-a transferat, avem Frăsineiul aproape dacă vrei, oricând poţi să faci un exerciţiu de Athos. Avem de exemplu, ne uităm în istorie aşa de foarte multe ori că Tismana în vremea ei athonită, deşi locuită de femeie păstra rânduiala de athonită, slujbă de priveghere noaptea, frumuseţea nopţilor care sting focurile.

Marius Tucă: De ce nu face Biserica Ortodoxă o hartă cu locurile de pelerinaj?

Constantin Necula: Există.

Marius Tucă: Există?

Constantin Necula: Sigur, da, există, uite am să mă rog de cei de la Bazilica să trimită o hartă, există şi...

Marius Tucă: Cum ar trebui să facă o hartă cu locurile în care se găsesc toate Sfintele Moaşte în Europa, nu numai în România.

Constantin Necula: Există şi asta, se lucrează şi în ţară se lucrează. Dar de exemplu, noi avem o carte foarte interesantă, scrisă de părintele Ioan Nichie Bălan, Paternicul Românesc, vieţile părinţilor Bisericii noastre, de o frumuseţe ieşită din comun, tradusă în limba greacă, grecii acum citează din Paternicul Românesc mai mult decât citează românii, pentru că sunt părinţi în Biserica noastră, părintele Cleopa, Părintele Ioan Nichie Bălan, părinţii bătrâni ai Bisericii care strălucesc ca nişte faruri. Gândeşte-te, în plin comunism Biserica dădea sfinţi şi asta înseamnă foarte mult, iar acum putem publica liniştiţi un paternic al puşcăriilor comuniste, cu mireni şi cu călugări şi cu preoţi de-o potrivă, lucruri care cred eu că e meritoriu pentru o ţară.

Părinţii mănâncă aguride şi li se strepezesc dinţii copiilor, uneori copiii plătesc într-un fel sau altul într-o geneză morală păcatele părinţilor

Marius Tucă: Absolut. O întrebare la care îmi doresc foarte tare să aflu răspunsul tău, se spune dintotdeauna, am auzit din copilărie, că păcatele părinţilor le transferă asupra copiilor?

Constantin Necula: Într-un fel da, dar trebuie să ţinem cont că între păcatele părinţilor şi copii există botezul, care rupe blestemul, lanţul ăsta, problema este că botezi copilul, îl pui pe km 0 şi îl redai părinţilor care îl readuc în acelaşi mediu educaţional, de exemplu: copilul când iese din cristelniţă el nu are păcatul fumatului, că nu are cum, dar tu îl  iei şi îl aduci într-o casă în care de la botez se fumează şi îl ţii într-una şi el crede că asta e normalitatea şi el văzând asta ca o normalitate, nu că păcatul cel mai mare ar fi fumatul,  dar există păcate mari şi păcate mici. Există un mod de a reîntoarce într-un biotip de viaţă periculos.

Marius Tucă: Nu, dar eu nu pot să fiu de acord cu un răspuns dintr-ăsta care cumva ocoleşte întrebarea, am auzit de când eram copil păcatele şi nu despre astfel de păcate, păcatele părinţilor se transferă părinţilor.

Constantin Necula: Nu, deci fii atent, părinţii mănâncă aguride şi li se strepezesc dinţii copiilor, uneori copiii plătesc într-un fel sau altul într-o geneză morală păcatele părinţilor.

Marius Tucă: Aia e altceva, aia putem vorbi apropo de educaţie, apropo de ce văd, m-am liniştit.

Constantin Necula: Să ştii că cunosc din părinţi alcoolici, lucrând mult cu partea aceasta de alcoolici şi de drogaţi, văd deja generaţiile îmbătrânind, deci cunosc părinţii amândoi alcoolic şi copilul un anti-alcoolic convins, nu prin contra-pondere neapărat, ci prin educaţie.

Marius Tucă: Absolut, te-aş fi întrebat care sunt păcatele părinţilor tăi care s-au transferat asupra ta.

Constantin Necula: Acum aş avea câteva e reţinut, dar nu ca păcate.

Marius Tucă: Care ar fi acelea, dacă vrei să ne spui?

Constantin Necula: Eu sunt o gură mare pe care dacă aş fi rămas în politică... de la tot ce înseamnă partea neamului meu, dacă aş fi fost un politician eram în continuare un mare vorbăreţ, acum spre să rămân un mare vorbitor.

Continuă în pagina 2

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Citește mai departe:

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Citește mai departe:

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici