De ce Luca Niculescu are, de departe, cele mai mari șanse să treacă de Parlament. Formula „Cioloș 2.0” care poate conveni aproape tuturor

Primul indiciu nu vine din ceea ce au spus partidele, ci mai ales din ceea ce au evitat să spună.

Aproape nimeni nu l-a atacat frontal

PSD, PNL, USR și UDMR nu l-au atacat frontal pe Luca Niculescu ca persoană. Dimpotrivă, chiar și atunci când au pus condiții politice pentru vot, reprezentanții lor au separat aproape ostentativ negocierea politică de profilul profesional al premierului desemnat.

La PNL, Sebastian Burduja l-a descris drept „un profesionist desăvârșit”, evocând experiența sa diplomatică și negocierile pentru aderarea României la OCDE. Liberalii nu au spus că nu îl votează, ci că vor să vadă programul și echipa de miniștri. Mai mult, informațiile apărute marți indicau că PNL ar putea accepta inclusiv formula unui guvern tehnocrat.

USR a procedat aproape identic. Cristian Seidler a transmis că „nu e o problemă persoana”, partidul urmând să discute cu Niculescu și să judece Cabinetul în funcție de miniștri, program și de majoritatea politică din spatele său.

UDMR a mers chiar mai departe. Csoma Botond l-a numit pe Niculescu „un om competent” și „o persoană potrivită pentru a ocupa funcția de premier” și a spus explicit că formațiunea ar putea să îl voteze. Singura condiție politică majoră anunțată este ca majoritatea să nu depindă de negocieri cu AUR și S.O.S. România.

Chiar și Victor Ponta, care nu poate fi suspectat de reflexe de protejare a Cotroceniului, l-a descris pe Luca Niculescu drept un om „onest” și „profesionist”. Îndoiala sa nu a fost legată de candidat, ci de întrebarea dacă partidele îi vor oferi sprijinul necesar pentru a guverna.

Și reprezentanții minorităților au lăsat deschisă posibilitatea susținerii.

Există, desigur, și refuzuri categorice. AUR a anunțat „zero voturi”, George Simion numindu-l pe Niculescu „marionetă”. S.O.S. România a transmis, la rândul său, că nu va vota Cabinetul. Sunt însă tocmai partidele cu care nici UDMR și nici principalii actori proeuropeni nu își construiesc, în acest moment, scenariul unei majorități.

Cheia este însă PSD. Iar aici, dincolo de retorica dură, ușa a rămas larg deschisă.

Grindeanu a lăsat ușa deschisă

Sorin Grindeanu a început prin a acuza Cotroceniul că „sfidează matematica parlamentară” și a reamintit că PSD este partidul care a câștigat alegerile. Dar liderul social-democrat nu a spus că PSD nu va vota un Guvern Niculescu.

A cerut programul, componența Cabinetului și schimbarea politicilor economice pe care PSD le califică drept austeritate. Apoi, conducerea partidului i-a dat chiar lui Grindeanu un mandat larg de negociere directă cu Luca Niculescu. Discuțiile pot viza atât programul de guvernare, cât și formula politică a Cabinetului și chiar o eventuală participare a PSD la Executiv.

Anticipatele, mesajul care îi poate speria pe parlamentarii mici

Mai interesantă este însă introducerea alegerilor anticipate în discursul lui Grindeanu.

Președintele Nicușor Dan a tratat în ultimele luni anticipatele drept soluție de ultimă instanță. Acum, liderul celui mai mare partid parlamentar este cel care spune public că, dacă nici formula Niculescu nu funcționează și criza continuă, România poate ajunge la alegeri înainte de termen.

Mesajul nu este destinat doar Cotroceniului. Este destinat și parlamentarilor.

Mai ales celor din formațiunile mici, grupurilor în reorganizare, parlamentarilor neafiliați și resturilor politice rezultate din fracturarea POT, S.O.S., PACE sau a altor construcții care nu mai au lideri capabili să garanteze că oamenii aflați acum în Parlament vor mai găsi un loc eligibil pe liste la următoarele alegeri.

Marele avantaj al lui Niculescu: nu sperie electoral pe nimeni

Luca Niculescu nu are partid. Nu are organizații teritoriale. Nu are un bazin electoral propriu. Nu construiește în acest moment o platformă pentru alegerile din 2028 și nu amenință direct conducerea niciunuia dintre partidele parlamentare.

Iar pentru Cotroceni este un premier despre care președintele poate susține că garantează direcția europeană, relația cu partenerii occidentali și continuitatea marilor angajamente economice.

Formula „Cioloș 2.0”, la zece ani distanță

Din acest punct de vedere, formula începe să semene tot mai mult cu una cunoscută în politica românească: Cioloș 2.0, la aproximativ zece ani distanță.

Un premier tehnocrat sau predominant tehnocrat poate traversa o perioadă pe care niciun partid nu pare nerăbdător să și-o treacă integral în propriul cont electoral.

Pentru cei ce nu mai au proaspat în memorie episodul din 2015–2016: Dacian Cioloș a fost desemnat premier de Klaus Iohannis în noiembrie 2015, după demisia lui Victor Ponta, venită în urma protestelor de după tragedia de la Colectiv.

Cioloș nu venea din conducerea unui partid și a format un Cabinet tehnocrat, care a primit în Parlament 389 de voturi pentru și 115 împotrivă. PSD, deși avea cea mai mare forță parlamentară, a acceptat atunci să susțină Guvernul, Liviu Dragnea subliniind însă că sprijinul nu reprezenta un „cec în alb”. Cabinetul Cioloș a rămas la Palatul Victoria până după alegerile parlamentare din decembrie 2016, administrând practic perioada dintre căderea unui guvern politic și formarea unei noi majorități rezultate din alegeri

Acum în prezent, finalul lui 2026 nu este deloc confortabil pentru viitorul șef al Guvernului. România trebuie să facă rectificări bugetare, să pregătească bugetul pentru 2027, să continue consolidarea fiscală și să păstreze încrederea agențiilor de rating.

Sunt decizii care produc inevitabil nemulțumiți.

Tocmai de aceea, un premier independent poate deveni convenabil tuturor.

PSD poate rămâne formal în opoziție sau poate oferi o susținere condiționată, revendicând modificările sociale și criticând măsurile nepopulare.

PNL își poate reface profilul după lunile de interimat și după uzura guvernării.

USR poate vota punctual reformele pe care le consideră corecte și poate ataca orice apropiere prea mare de PSD.

UDMR își poate negocia prioritățile.

Iar toate partidele pot păstra permanent deasupra Guvernului amenințarea unei moțiuni de cenzură.

Este, paradoxal, un Cabinet slab politic, dar tocmai de aceea posibil mai ușor de instalat.â

O scăpare pentru partide

Ilie Bolojan a transmis în repetate rânduri că un interimat prelungit nu este o soluție și că un guvern aflat în această situație nu poate funcționa la capacitate normală.

Pentru liberali, prelungirea la nesfârșit a actualei formule riscă, de altfel, să transforme avantajul electoral acumulat în primăvară într-o uzură lentă.

Luca Niculescu oferă astfel PNL o ieșire fără capitulare, PSD o influență fără asumarea integrală a guvernării, USR posibilitatea de a condiționa voturile, UDMR un interlocutor acceptabil și Cotroceniului un premier apropiat instituțional și strategic.

Există, evident, suficiente lucruri care încă pot deraia negocierea: numele miniștrilor, împărțirea portofoliilor, politica fiscală, relația cu PSD sau ambițiile personale ale liderilor.

Premierul Cotroceniului, costul care poate fi împărțit

Luca Niculescu va fi perceput inevitabil drept premierul Cotroceniului. A fost alegerea personală a lui Nicușor Dan, este independent politic și vine din zona diplomatică, nu dintr-o structură de partid. Dacă lucrurile merg bine, fiecare formațiune care îl susține va putea revendica partea sa de merit. Dacă lucrurile merg prost, o parte importantă a costului politic va ajunge inevitabil la Palatul Cotroceni.

Pentru partidele parlamentare, este aproape configurația ideală pentru o perioadă dificilă: suficient control asupra Guvernului pentru a-i influența deciziile, dar suficientă distanță pentru a nu deconta singure nota de plată.

Un Guvern Niculescu ar putea pregăti chiar terenul legal pentru anticipate

În acest moment, problema anticipatelor nu este doar una politică. Este și una tehnică și legislativă.

Constituția spune că, după dizolvarea Parlamentului, alegerile pentru Camera Deputaților și Senat trebuie organizate în cel mult trei luni. În schimb, actuala Lege 208/2015 a fost construită în primul rând pentru alegeri la termen și prevede că data scrutinului trebuie adusă la cunoștință publică cu cel puțin 90 de zile înainte. AEP a atras atenția că aceste termene nu pot funcționa confortabil împreună, deoarece după dizolvare Guvernul are nevoie de timp inclusiv pentru adoptarea hotărârilor privind data alegerilor și calendarul electoral.

Tocmai de aceea, Autoritatea Electorală Permanentă a pus pe 28 septembrie în dezbatere un proiect de lege care creează un calendar special pentru eventualele alegeri anticipate.

Un eventual Guvern Niculescu ar putea avea și o misiune politică aparent contradictorie: să stabilizeze temporar situația, dar în același timp să pună la punct cadrul juridic și administrativ care ar permite, dacă blocajul politic continuă, organizarea unor anticipate în primăvara lui 2027.