EDITORIAL | Vizita lui Shinzo Abe şi greva japoneză a Guvernului român - Mediafax

EDITORIAL | Vizita lui Shinzo Abe şi greva japoneză a Guvernului român

Două decenii la rând România a plătit în fel şi chip pentru că nu a avut buni diplomaţi şi buni negociatori.

1707 afişări

Imaginea articolului EDITORIAL | Vizita lui Shinzo Abe şi greva japoneză a Guvernului român

COMENTARIU | Vizita lui Shinzo Abe şi greva japoneză a Guvernului român

În lumea de astăzi nu numai banii sunt importanţi, ci şi modul în care te prezinţi, cât de stăpân pe situaţie eşti, cât de bine ştii ce ceri şi ce oferi. Aceasta este o artă care cere diplomaţi de carieră sau manageri pregătiţi la importante şcoli de afaceri sau în mari companii.

Şi să nu fii un ticălos preocupat numai de binele propriu.

Să mizezi pe politruci siniştri, pe yesmani lipsiţi de materie cenuşie şi de alte organe, să promovezi mereu şi mereu indivizi lipsiţi de viziune şi dispuşi la compromisuri nesfârşite este dăunător şi costă.

 

Costă mult.

Două decenii la rând România a plătit în fel şi chip pentru că nu a avut buni diplomaţi şi buni negociatori; de aici contracte prăpăstioase, de aici lipsa de infrastructură, de autostrăzi, de aici căpuşăreala, de aici stinghereala oficialilor români pe la orice reuniune internaţională, de aici răţoiala altora la oficialii români, de aici lipsa de mari nume de companii prezente în România.

Vizita delegaţiei japoneze condusă de premierul Shinzo Abe dovedeşte, odată în plus, lipsurile oficialilor români pomenite mai sus. Dincolo de latura protocolară a întâlnirii, discuţiile cu delegaţia japoneză puteau căpătao dimensiune economică extrem de importantă, pentru că din delegaţie au făcut parte reprezentanţii a 20 de companii, dintre cele mai importante, cu activităţi din cele mai diverse domenii, de la industrie alimentară la securitatea datelor, prelucrarea lemnului, infrastructură sau industrie grea, şi cu cifre de afaceri de multe zeci de miliarde de dolari.

În buna tradiţie neaoşă, politicianul român dovedeşte o lipsă de ţinere de minte remarcabilă, şi, de aceea, este bine să le aducem aminte de multele momente în care japonezii au mizat pe România, cu eleganţă şi modestie, în perioade în care românii primeau cel mult o bătaie încurajatoare pe umăr din partea Occidentului.

În 1996 România număra peste 15 ani de când nu mai era prezentă pe pieţele internaţionale de capital. La momentul respectiv BNR mai avea 500 de milioane de dolari în vistierie iar studiile internaţionale prezentau România drept ţara cu cea mai gravă scădere a indicelui de dezvoltare umană, mai rău decât în Benin sau Papua Noua Guinee. După o întâlnire cu experţii Nomura Securities în decembrie 1995, în mai anul următor România efectua pe piaţa japoneză cea mai mare emisiune de obligaţiuni de până atunci, obţinând aproape 500 de milioane de dolari în condiţii cât se poate de bune pentru acele timpuri. A urmat o perioadă de câştig de încredere pe pieţe, de acorduri cu instituţiile financiare internaţionale, şi, în cele din urmă, primirea în NATO şi UE.

Japonia este în prezent unul dintre principalii investitori ai lumii, iar interesul pentru infrastructura din România, pentru sectorul energetic sau pentru tehnologia informaţiei trebuie speculat cu înţelepciune.

În România funcţionează în prezent peste 70 de companii majore, există în jur de 50 de fabrici cu acţionariat nipon care asigură mult peste 30.000 de locuri de muncă.

Teleormănenii ar trebui să fie recunoscători japonezilor, pentru că preluarea fabricii de rulmenţi din Alexandria de către compania Koyo Seiko a însemnat salvarea fabricii şi accesul acesteia către pieţele internaţionale; să nu uităm că privatizarea respectivă a avut loc într-o perioadă în care românii nu prea deosebeau investitorii serioşi de mincinoşi.

Bine ar fi fost dacă experienţa fabricii teleormănene ar fi multiplicată cu 100 sau 1.000, pentru că se poate; cehii, ungurii şi polonezii numără investiţii nipone de câte 4 miliarde de dolari, în sute de fabrici, în vreme ce la noi investiţiile nu depăşesc 500 de milioane de dolari. Dar cine să negocieze, cine să propună, cine să se întâlnească cu potenţialii parteneri japonezi?

Încă o istorie: în vara anului trecut o delegaţie japoneză se întâlnea cu Mihai Tudose, iar una dintre temele de discuţie a fost, în contextul Brexit, relocarea unor bănci japoneze din Marea Britanie. S-o fi ocupat cineva de tema aceasta, o fi făcut vreun demers?

Să nu uităm, iarăşi, într-o ţară invadată de produse asiatice ieftine, că marfa japoneză înseamnă calitate, fie că este automobil, echipament tehnologic sau bun de consum.

Să sperăm că parteneriatul despre care vorbea preşedintele Johannis să se împlinească şi că japonezii, premierul Abe şi companiile să-i privească cu eleganţă şi înţelepciune pe oficialii români şi gafele lor.

Şi să remarcăm buna cuviinţă a românilor de rând, care au simţit nevoia să îşi ceară scuze, pe pagina de Facebook a Ambasadei Japoniei, pentru lipsa de bunăcuviinţă a ştabilor.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
ROMÂNIA ,
JAPONIA ,
Shinzo Abe

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.