Raport: 80% dintre spitalele de stat din România nu oferă servicii de avort

Într-un context social şi medical marcat de dificultăţi legate de accesul la serviciile de avort, impactul emoţional al unei astfel de decizii devine şi mai complicat pentru femei şi cupluri. Specialiştii atrag atenţia asupra dimensiunilor psihologice şi emoţionale ale avortului, subliniind traumele de care femeile, dar şi partenerii lor, pot fi afectaţi în lipsa sprijinului adecvat.

„Fiecare femeie care se confruntă cu o astfel de alegere traversează un proces complex, încărcat de suferinţă şi confuzie. Impactul emoţional este semnificativ, mai ales atunci când această alegere este făcută sub presiune sau în lipsa resurselor necesare pentru a lua decizia în mod informat şi conştient”, explică psihoterapeutul Mariana Demeter, de la Clinica Alegria.

În România, avortul a redevenit, în multe situaţii, o experienţă stresantă şi dureroasă. Un raport recent al Asociaţiei Moaşelor Independente indică faptul că peste 80% din spitalele publice nu oferă aceste servicii, iar costurile mari fac ca accesul să fie limitat pentru multe femei.

Din perspectiva specialistului, impactul asupra femeilor nu este doar unul psihologic, ci şi relaţional.

„În cuplu, decizia unui avort poate tensiona relaţiile, mai ales atunci când partenerii nu sunt pe aceeaşi lungime de undă sau când comunicarea este deficitară. Femeile pot simţi o pierdere de identitate, un val de vinovăţie sau ruşine, iar bărbaţii, chiar dacă nu la fel de evident, pot experimenta sentimente de neputinţă sau furie”, afirmă Demeter. Aceste emoţii nerezolvate pot duce, pe termen lung, la distanţare emoţională sau conflicte în cuplu.

Traumele pe termen scurt includ adesea sentimente de pierdere, anxietate şi un gol emoţional greu de gestionat. Femeile se pot confrunta cu episoade de depresie sau coşmaruri recurente legate de decizia luată, mai ales când avortul este efectuat într-un mediu lipsit de empatie sau de suport psihologic.

„Chiar şi o simplă conversaţie plină de compasiune şi o validare a emoţiilor trăite pot face diferenţa uriaşă în procesul de vindecare al unei femei”, subliniază psihoterapeutul.

Pe termen lung, însă, traumele se pot transforma în suferinţe mult mai profunde dacă nu sunt abordate. Unele femei se confruntă cu dificultăţi în a se conecta din nou cu corpul lor sau cu alte sarcini ulterioare.

„Pot apărea probleme de încredere în relaţie sau teama de a nu mai putea trăi bucuria unei maternităţi viitoare. De aceea, este esenţial ca femeile să primească sprijin psihoterapeutic şi să li se ofere un spaţiu sigur în care să îşi exploreze şi să îşi exprime trăirile”, explică Mariana Demeter.

În acest context, rolul statului şi al sistemului medical este crucial. Situaţia actuală în care costurile pentru avort sunt prohibitive, iar sprijinul de stat lipseşte, amplifică suferinţa şi izolarea.

„Întreruperea de sarcină nu ar trebui să fie o alegere imposibilă sau stigmatizată. Medicii ar trebui să fie alături de paciente, fără a invoca refuzuri care intensifică traumele”, adaugă specialistul.

Aşadar, este nevoie de o discuţie mai deschisă despre nevoia de suport emoţional şi de un sistem de sănătate care să susţină femeile în cele mai vulnerabile momente ale vieţii lor.