Cum se simte sărăcia în Italia / Studentul care face 400 de km zilnic pentru că nu-și permite chirie în orașul în care studiază

Are 24 de ani, stă în Presicce, în provincia Lecce, adică în partea cea mai sudică a călcâiului peninsulei.

În fiecare zi, la ora 4.26, Amilcare Erroi, student, pleacă din Lecce către Bari, în nordul provinciei italiene Apuglia, ca să ajungă la Facultatea de Chimie a universității din oraș.

Alarma lui sună la ora 3 în fiecare dimineață, de cel puțin patru ori pe săptămână.

„Mama mă duce cu mașina de la Presicce la Alessano, de unde iau autobuzul spre Bari. Pleacă la 4:26 dimineața. Și apoi mă întorc: călătoria totală este de șase ore.

Și dacă există întârzieri pe drum, chiar mai mult. Nu sunt singurul în autobuzul acela: sunt și mai mulți profesori care călătoresc zilnic în zona Bari pentru a preda”, povestește studentul pentru bari.corriere.it.

Sărăcie fără discriminare

Criza economică lovește în bătrânul continent european fără discriminare.

Prețurile la chirii s-au triplat în unele locuri ale Europei, așa că, pentru europeanul mediu, a locui undeva cu chirie devine un demers imposibil.

Incendiu puternic la o pensiune din din Delta Dunării: Fum și flăcări la acoperiș

Catedrala Mântuirii Neamului: Program special de sărbători

Amilcare  face șase ore doar pe drum – trei – dus, trei – întors, cam cât o călătorie cu trenul București – Brașov, în fiecare zi.

Trezitul de dimineață, mai ales după ce mai acumulezi oboseala din timpul anului universitar, devine o chestiune complicată, mai ales pentru un tânăr student, care are nevoie de cel puțin opt ore de somn ca să se refacă.

„Lipsa somnului e dificilă”

Îi e greu să se trezească așa devreme patru dimineți din șapte?

„Nu e ușor. La începutul anului universitar, e complicat. Apoi, după câteva săptămâni, devine un pseudo-obicei. Încerc să mă odihnesc în autobuz.

Bineînțeles, lipsa somnului e dificilă, mai ales pentru că nu am o oră fixă ​​de culcare. Dacă m-aș gândi prea mult la ce oră ar trebui să mă trezesc, nu aș dormi deloc.”

E un efort provizoriu, într-adevăr, și care contează enorm pentru viitorul profesional al lui Amilcare, conștient că unele lucruri nu le poți afla doar din cărți.

„Ajung în jurul orei 7:20. Pentru un curs precum Chimia, e important să fii prezent: anumite explicații nu se înțeleg fără o discuție directă. Apoi iau autobuzul înapoi spre Alessano la 4:40. Ajung acasă, în Presicce, în jurul orei 8:00”.

Și profesorii fac naveta

De mutat în Bari, deocamdată, este de neconceput.

Față de chiria de 400 de euro la care se adaugă facturile și cheltuielile de zi cu zi, transportul său pe lună, între cel mai sudic punct al „călcâiului” Italiei și cel mai nordic său punct, ajunge la 170 de euro, plus 20 pe săptămână pentru combustibil.

Unde mai pui că în cursa pentru Bari, la 4 dimineața, se întâlnește cu alți profesori ai universității din Bari – alți europeni pe care criza economică nu i-a iertat.