Discrepanțele sociale dintre copii îi urmăresc toată viața / Ce arată cel mai mare studiu OECD despre dezvoltarea timpurie

Un raport publicat în mai 2026 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) trage un semnal de alarmă despre ceea ce se întâmplă cu copiii înainte să intre în sistemul școlar. Studiul Internațional privind Învățarea Timpurie și Bunăstarea Copilului (IELS 2025), cel mai amplu de acest fel din lume, a evaluat direct peste 23.000 de copii de 5 ani din 8 jurisdicții – Coreea de Sud, Anglia, Belgia (Comunitatea Flamandă), Țările de Jos, Emiratele Arabe Unite, Malta, Azerbaijan (Baku și Sumgait) și Brazilia (statele Ceará, Pará și São Paulo) – măsurând abilități de bază în trei mari domenii: alfabetizare și matematică emergentă, funcții executive (memorie de lucru, inhibiție, flexibilitate mentală) și dezvoltare socio-emoțională.

Concluzia centrală a raportului, sintetizată chiar de directorul pentru Educație al OCDE, Andreas Schleicher, este dură: până la 5 ani, „povestea este deja scrisă.”

Decalajele dintre copii nu sunt variații minore – sunt prăpăstii care, dacă nu sunt adresate devreme, urmează copilul toată viața.

Coreea și Anglia – în frunte. Brazilia – în coadă

La alfabetizare și matematică emergentă (abilități esențiale pentru școală), Coreea de Sud se situează cel mai sus, cu un scor compozit de 545 față de media internațională de 500.

Anglia urmează cu 525, în timp ce statele braziliene participante au obținut 479, cel mai slab rezultat.

Decalajele dintre jurisdicții sunt mai pronunțate în aceste domenii cognitive decât în cel socio-emoțional, unde țările se grupează mai strâns.

La funcțiile executive – capacitatea de concentrare, memorie operativă și adaptare rapidă la reguli schimbate – Coreea conduce detașat (564), urmată de Anglia (503) și Emiratele Arabe Unite (499). La polul opus, Brazilia se situează din nou pe ultimul loc (465).

Decalajele socio-economice apar de la 5 ani

Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate ale studiului este amploarea inegalităților legate de statutul socio-economic al familiei.

Copiii din familii avantajate economic obțin în medie cu 60 până la 70 de puncte mai mult decât copiii dezavantajați la alfabetizare și matematică emergentă – o diferență echivalentă cu aproape un an de dezvoltare.

Aceste discrepanțe sunt mai mici, dar persistente, și în domeniile funcțiilor executive și ale competențelor socio-emoționale.

Studiul arată totodată că doar aproximativ 15% dintre copiii din familii dezavantajate reușesc să performeze în trimestrele superioare ale distribuției – ceea ce OCDE numește „reziliență în dezvoltare.”

Această cifră ajunge la 22% în anumite domenii socio-emoționale, semn că investițiile în medii de sprijin pot face diferența chiar și pentru cei mai vulnerabili copii.

Fetele depășesc băieții în aproape toate domeniile

La 5 ani, fetele obțin scoruri mai mari decât băieții în toate cele trei dimensiuni evaluate, diferența fiind cea mai pronunțată în competențele socio-emoționale.

Fetele depășesc băieții cu 20 până la 31 de puncte la identificarea emoțiilor, comportamentul prosocial și controlul comportamental.

Diferența este cel mai mică la matematica emergentă, singurul domeniu unde băieții din Coreea obțin scoruri ușor superioare.

Îngrijorător, aceste decalaje în favoarea fetelor sunt mai mari în rândul copiilor cu cele mai slabe performanțe, sugerând că băieții vulnerabili sunt cel mai expuși riscului de rămânere în urmă.

Ce se întâmplă acasă contează enorm – dar nu în felul în care credem

Capitolul dedicat mediului familial aduce rezultate surprinzătoare pentru părinți.

Frecvența cu care părinții citesc copilului dintr-o carte este activitatea cu cea mai puternică asociere pozitivă cu scorurile la alfabetizare și numerație – o diferență de 32 de puncte la alfabetizare între familiile care citesc zilnic și cele care citesc rar, chiar și după controlul nivelului socio-economic al familiei.

De asemenea, accesul la mai mult de 50 de cărți pentru copii acasă este asociat cu scoruri cu 42 de puncte mai mari la alfabetizare emergentă față de familiile cu mai puțin de 25 de cărți.

Prin contrast, utilizarea dispozitivelor digitale de către copii nu este asociată cu rezultate mai bune – și în unele jurisdicții are chiar corelații negative, în special cu alfabetizarea și numerația.

46% dintre copiii din studiu folosesc un dispozitiv digital în fiecare zi, cu proporții mai mari în familiile dezavantajate economic.

Studiul nu găsește dovezi că activitățile digitale educative realizate împreună cu părinții au un impact consistent pozitiv.

Implicarea părinților în viața instituției de educație timpurie a copilului contează de asemenea – copiii cu părinți implicați activ obțin scoruri cu până la 52 de puncte mai mari în domeniile socio-emoționale, chiar și după ajustarea pentru statut socio-economic.

Grădinița contează dacă e de calitate și accesibilă

Copiii care au intrat mai devreme în sistemul de educație timpurie tind să obțină scoruri mai bune la 5 ani.

Această asociere este mai puternică pentru alfabetizare și numerație decât pentru funcțiile executive sau competențele socio-emoționale.

Totuși, studiul avertizează că simpla participare la grădiniță nu este suficientă: calitatea acesteia contează decisiv.

Un rezultat important este că nu există dovezi că frecventarea educației timpurii reduce mai mult decalajele socio-economice pentru copiii dezavantajați decât pentru cei avantajați.

Dimpotrivă, copiii avantajați participă în medie cu aproximativ 5 luni mai mult la educație timpurie, ceea ce poate amplifica inegalitățile în loc să le reducă.

OCDE recomandă explicit politici care să crească participarea copiilor dezavantajați și să asigure o calitate consistentă a serviciilor.

Un aspect tehnic relevant: în medie, 36% din variația scorurilor la alfabetizare și numerație emergentă este explicată de diferențele dintre instituțiile de educație timpurie frecventate — nu de caracteristicile individuale ale copilului.

Aceasta înseamnă că instituția contează enorm, ceea ce face calitatea și echitatea accesului la ea o prioritate de politică publică.

Un copil din zece are dificultăți, dar sprijinul ajunge acolo unde e nevoie

Aproximativ unul din zece copii din studiu a experimentat dificultăți timpurii de învățare sau de comportament, cu o prevalență mai mare în familiile dezavantajate socio-economic.

Vestea relativ bună: copiii expuși unui număr mai mare de factori de risc au mai mult șanse să primească suport specializat, ceea ce sugerează că sistemele de sprijin sunt, în general, orientate corect spre cei mai vulnerabili.

Ce înseamnă pentru politicile publice

Raportul OCDE oferă un mesaj clar pentru decidenții politici: investițiile în primii ani de viață aduc cel mai mare randament pe termen lung.

Schleicher subliniază că „dacă suntem serioși în privința echității, a excelenței și a tipului de societăți pe care vrem să le construim, trebuie să începem acolo unde contează cel mai mult — la chiar începutul vieții.”

Studiul IELS 2025 a fost realizat de OCDE pe un eșantion de peste 23.000 de copii de 5 ani din 8 jurisdicții participante, prin evaluări directe bazate pe joc, pe tabletă, și prin chestionare adresate părinților și educatorilor.