INTERVIU - Nemirschi: În cazul gropilor de gunoi argumentul e că ne pute în faţa uşii, nu că cere UE

Reporter: Domnule ministru, ce mergea în minister când aţi venit, ce nu mergea şi ce aţi schimbat? Aveţi deja cam cinci luni în funcţie, deci puteţi face un bilanţ.

Nicolae Nemirschi: Greu de spus. Greu de spus pentru că, în momentul când preiei un monolit destul de greu de zdruncinat - asta înseamnă definiţia administraţiei centrale - şi vii cu o nouă politică vis-a-vis de deschidere şi de transparenţă, cinci luni nu sunt suficiente.

Am încercat să transmit mesajul că Ministerul Mediului nu este neapărat un minister al unei poliţii de mediu. Pentru că mesajele pe care le transmitem acum - evident, venite pe linia Uniunii Europene - sunt: ne-am angajat, în 2004-2005, am semnat, am aderat şi a venit scadenţa. Iar acum, când discutăm despre infringement, înseamnă că discutăm despre obligaţii pe care ni le-am asumat şi pe care nu le-am dus la bun sfârşit - o parte dintre ele, multe s-au şi făcut.

Mi-am luat ca ţintă rezolvarea în primul rând a acestor probleme care pot atrage amenzi pentru România, dar şi a altor lucruri care nu sunt confortabile.

Eu nu vreau să cad în aceeaşi capcană prin care numirea politică e făcută de dragul de a o face şi, de fapt, zona Ministerului Mediului - unde chiar trebuie să fie meseriaşi - să fie afectată de povestea asta. În principiu, chiar dacă din punct de vedere politic există o alternanţă - şi în anumite funcţii şi e natural să fie aşa - am preferat să accept oameni din sistem. Zona în care s-a intervenit, totuşi, politic, a fost cea a "Apelor Române". S-au făcut nişte schimbări acolo, unele dintre ele, recunosc, nu foarte fericite, dar lucrul cert este că ele oricum sunt provizorii. Au fost nişte numiri provizorii şi se va demonstra, probabil în foarte scurt timp, dacă cei numiţi au dat randamentul aşteptat sau nu.

Rep.: Aveţi deja nemulţumiri, aşadar...

N. N.: Am oarece nemulţumiri vis-a-vis de reacţia asupra unor măsuri care trebuia luate şi faţă de o adaptabilitate scăzută vis-a-vis de condiţiile bugetare. Când trebuia să prioritizez nişte lucruri, la banii puţini pe care îi avem, lucrurile astea nu le poate face nimeni dintr-un scaun de politician, ci numai meseriaşii. Ei ştiu că, dacă aveam 20 de lei, trebuia să fac 20 de lucrări. Când am doi lei, fac două lucrări şi le aleg pe alea care dor cel mai tare. Ei, aici lucrurile nu s-au aşezat foarte bine.

O altă nemulţumire vis-a-vis de minister şi un lucru pe care încerc să-l schimb, dar este foarte greu, este de a crea imaginea acestui minister către celelalte ministere din Guvernul României şi de a se înţelege, la nivel guvernamental, că Ministerul Mediului, repet, nu este poliţia Uniunii Europene în materie de mediu, ci este cel cu care se poate colabora pentru dezvoltare durabilă. Toate ministerele, tot ceea ce se creează în România, are nevoie de un aviz, de un acord, de o autorizaţie de mediu. Lucrurile astea se fac după nişte reguli care sunt bine cunoscute. Ei, dacă o dată pentru totdeauna nu înţelegem chestiunea asta şi venim cu presiuni la Ministerul Mediului de a obţine nişte avize pentru că aşa trebuie şi pentru că domină factorul economic astăzi, asta nu înseamnă dezvoltare durabilă.