Organizația funcționează cu doar 17,85% din structura operațională necesară, reușind cu mare dificultate să răspundă la toate solicitările.
Situația devine critică chiar înainte de august, cea mai solicitantă lună din an când se înregistrează cele mai multe accidente montane grave.
Cei 326 de salvamontiști angajați la nivel național vor fi la datorie și „nu vor abandona pe nimeni pe munte”, dar sistemul e pe punctul de a colapsa.
Problema principală este imposibilitatea de a atrage noi salvatori și lipsa compensației pentru munca desfășurată în condiții de risc major.
Iar remunerația nu reflectă deloc pericolele și efortul fizic impus.
Salvamont funcționează într-un „labirint birocratic” complicat – reglementat de Ministerul Turismului, finanțat de autoritățile locale, coordonat operațional de Departamentul pentru Situații de Urgență.
Această împărțire a responsabilităților complică luarea deciziilor rapide necesare pentru redresarea situației.
Organizația cere Guvernului Bolojan măsuri urgente: stabilirea unei structuri operaționale adecvate fiecărei zone, un plan de dezvoltare a resursei umane care să ajungă la 50% acoperire în anul următor și 100% în cinci ani, recunoașterea realistă a riscului de periculozitate și acordarea de indemnizații pentru efortul fizic suplimentar.
De asemenea, solicită includerea serviciilor Salvamont în lista instituțiilor autorizate să plătească orele suplimentare și asigurarea formării profesionale continue.