Cele mai vechi roci de pe Pământ au 4,3 miliarde de ani și se află în Quebec

În nord-estul Canadei, de-a lungul țărmurilor golfului Hudson, o centură de roci vulcanice ce se întinde în apropierea comunității inuit Inukjuak ascunde o descoperire geologică remarcabilă: cele mai vechi roci cunoscute de pe Pământ. Acestea aparțin Centurii de roci verzi Nuvvuagittuq, o formațiune rară care păstrează fragmente din scoarța terestră primitivă.

Noile analize au stabilit o vârstă de 4,16 miliarde de ani pentru aceste roci, datându-le astfel din eonul Hadean, așa cum este denumită cea mai veche perioadă din istoria Pământului, care a început odată cu formarea planetei, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, și s-a încheiat în urmă cu circa 4,03 miliarde de ani. „Aceste roci și centura Nuvvuagittuq, fiind singurele dovezi geologice din eonul Hadean, oferă o fereastră unică către cele mai timpurii momente ale planetei noastre, pentru a înțelege mai bine cum s-a format prima scoarță terestră și care au fost procesele geodinamice implicate”, a explicat profesorul Jonathan O’Neil, geolog la Universitatea din Ottawa și autorul principal al analizei publicată în revista Science, citată de Reuters.

Numele eonului, desemnând cea mai lungă unitate de timp în scala geologică a Pământului, provine de la zeul grec al lumii subpământene, Hades, și reflectă condițiile extreme, care se presupune că dominau atunci: temperaturi foarte ridicate, activitate vulcanică intensă, frecvente ciocniri cu asteroizi și absența unei scoarțe terestre stabile. Atmosfera era complet diferită de cea de azi, probabil toxică, fără oxigen, alcătuită din dioxid de carbon, metan, amoniac și vapori de apă. Spre sfârșitul perioadei, planeta a început să se răcească suficient cât să permită formarea primelor oceane, prin condensarea aburilor atmosferici. În paralel, se formează timid scoarța terestră, subțire, instabilă și supusă unui proces continuu de refacere.

Oceanele Pământului au fost cândva verzi, arată un nou studiu al apelor vulcanice

Vârsta rocilor a stabilită prin datarea izotopică

Rocile testate, numite „intruziuni”, s-au format atunci când magma, rocă topită, a pătruns în straturi de roci preexistente, apoi s-a răcit și solidificat în subteran. Acestea sunt, în principal, roci vulcanice metamorfizate, cu o compoziție bazaltică, transformate de-a lungul timpului de căldură și presiune.

Cercetătorii au utilizat două metode de datare bazate pe analiza dezagregării radioactive a elementelor samariu și neodim, elemente chimice din grupa pământurilor rare. Ambele au condus la aceeași concluzie: 4,16 miliarde de ani. „Intruziunea ar avea 4,16 miliarde de ani. Deoarece rocile vulcanice trebuie să fie mai vechi decât aceasta, cea mai probabilă vârstă a lor este de 4,3 miliarde de ani”, au explicat cercetătorii.

„Pot ajuta la înțelegerea mediului în care început viața pe Pământ”

Noua cercetare aduce claritate într-o dispută veche de peste un deceniu. Testele anterioare au oferit rezultate contradictorii, unele datând rocile la 4,3 miliarde de ani, altele la doar 3,3-3,8 miliarde. Experții consideră că metoda care a produs vârstele mai mici ar fi putut fi influențată de evenimente termice ulterioare care au distorsionat rezultatele.

Dincolo de vârstă, aceste roci oferă indicii esențiale despre cum arăta planeta noastră în vremurile de început. Este posibil ca ele să se fi format atunci când ploaia, care rezulta din evaporarea apelor primordiale, a căzut peste lava încinsă, răcind-o și solidificând-o aproape instant: „Deoarece unele dintre aceste roci s-au format și prin precipitare din apa de mare antică, ele pot oferi informații despre compoziția și temperatura primelor oceane și pot ajuta la înțelegerea mediului în care ar fi putut începe viața pe Pământ”, a prrecizat autorul studiului citat de Reuters.

Pământul nu a fost niciodată doar o minge de lavă

Contrar ideii că Pământul era un glob incandescent în totalitate în acea perioadă, cercetătorii susțin că lucrurile erau deja mai stabilizate: „Pământul nu a fost, cu siguranță, o minge uriașă de lavă topită pe tot parcursul perioadei Hadean. În urmă cu aproape 4,4 miliarde de ani, exista deja o scoarță stâncoasă pe Pământ, probabil în mare parte bazaltică și acoperită de oceane puțin adânci și calde. Exista și o atmosferă, însă total diferită față de cea de astăzi.”