Telescopul James Webb surprinde Nebuloasa Helix, cunoscută drept „Ochiul lui Dumnezeu”, în cea mai detaliată imagine de până acum

Astronomii au obținut cea mai detaliată imagine de până acum a Nebuloasei Helix, cunoascută drept „Ochiul lui Dumnezeu”, unul dintre cele mai cunoscute obiecte de pe cerul nopții, potrivit Space.

Noua imagine, realizată de telescopul spațial James Webb, prezintă așa-numitul „Ochi al lui Dumnezeu” cu o claritate fără precedent, scoțând la iveală structuri complexe care nu au mai fost observate până acum.

O nebuloasă planetară în detalii extraordinare

Nebuloasa Helix este un nor vast de gaz și praf expulzat de o stea aflată la finalul vieții, al cărei nucleu s-a prăbușit într-un rest stelar dens, cunoscut sub numele de pitică albă.

Acest proces marchează ultima etapă evolutivă a stelelor cu o masă similară Soarelui nostru.

Materialul rămas în jur formează ceea ce astronomii numesc o nebuloasă planetară, un termen istoric care nu are legătură cu planetele.

Situată la aproximativ 650 de ani-lumină de Pământ, în constelația Aquarius, Nebuloasa Helix le oferă cercetătorilor o privire asupra viitorului îndepărtat al Soarelui.

Peste aproximativ cinci miliarde de ani, steaua noastră este așteptată să treacă printr-o transformare similară, eliminându-și straturile exterioare în spațiu.

Cum vede Webb ceea ce alții nu au putut

Nebuloasa este studiată de aproape două secole, după ce a fost identificată de astronomul german Karl Ludwig Harding la începutul secolului al XIX-lea.

De atunci, a fost fotografiată de numeroase observatoare, inclusiv de Telescopul Spațial Hubble.

Ceea ce diferențiază imaginea realizată de Webb este capacitatea sa de observație în infraroșu, prin intermediul camerei Near-Infrared Camera.

Aceasta permite urmărirea gazelor extrem de fierbinți care se deplasează dinspre centrul nebuloasei și se ciocnesc de straturi mai vechi, reci, de gaz și praf, creând un contrast clar între regiuni cu temperaturi diferite.

Indicii despre trecutul și viitorul sistemelor planetare

Deși pitica albă din centrul nebuloasei nu este vizibilă direct, radiația sa intensă luminează gazul din apropiere, încălzindu-l și ionizându-l.

Mai departe de centru, telescopul Webb detectează regiuni de hidrogen molecular rece, unde se pot forma molecule complexe.

Aceste structuri ar putea reprezenta materia primă pentru viitoare sisteme planetare, sugerând că Nebuloasa Helix nu doar anticipează soarta Soarelui, ci reflectă și procesele care au contribuit, în trecut, la formarea propriului nostru sistem solar.