FT: Companiile petroliere din SUA ar putea avea un profit de 63 de miliarde de dolari după criza petrolului din Golful Persic. Dar situația este mai complicată

Companiile petroliere americane ar putea avea câștiguri neașteptate, de peste 60 de miliarde de dolari anul acesta, dacă prețurile țițeiului se mențin la nivelurile atinse de la începutul războiului din Iran.

Banca de investiții Jefferies estimează că producătorii americani vor genera un flux de numerar suplimentar de 5 miliarde de dolari numai în această lună, în urma unei creșteri de aproximativ 47% a prețurilor petrolului de la începutul conflictului, pe 28 februarie.

Dacă prețurile petrolului din SUA rămân ridicate și ajung la o medie de 100 de dolari pe baril în acest an, companiile vor avea o creștere de 63,4 miliarde de dolari din producția de petrol, potrivit companiei de cercetare energetică Rystad.

Donald Trump: „Câștigăm mulți bani”

În timp ce prețurile țițeiului Brent au depășit joi 100 de dolari, președintele Donald Trump s-a lăudat într-o postare pe rețelele de socializare: „Statele Unite sunt de departe cel mai mare producător de petrol din lume, așa că atunci când prețurile petrolului cresc, câștigăm mulți bani”.

Petrolul de referință american, West Texas Intermediate, s-a stabilizat vineri la 98,71 dolari pe baril.

Fluxul suplimentar de numerar ar trebui să fie în beneficiul companiilor americane care au operațiuni limitate în Orientul Mijlociu. Însă situația este mai complicată pentru cele mai mari companii petroliere internaționale .

Cele mai mari companii americane de petrol, dar și cele europene, au expunere pe Orientul Mijlociu

ExxonMobil și Chevron, precum și rivalii europeni BP, Shell și TotalEnergies, dețin active extinse în Golf și sunt mai afectate de închiderea Strâmtorii Ormuz.

Producția a fost oprită la mai multe instalații în care unele dintre cele cinci „supercompanii” dețin participații la capital, obligând Shell să declare forță majoră pentru încărcăturile de gaze naturale lichefiate pe care intenționau să le expedieze de la uzina Ras Laffan a QatarEnergy.

Provocările operațiunilor în regiune au fost subliniate joi, când SLB, cunoscută anterior sub numele de Schlumberger și cea mai mare companie de servicii petroliere din lume, a emis un avertisment privind profitul.

Martin Houston, un veteran al industriei petroliere și președinte al Omega Oil and Gas, a declarat: „Nu există câștigători în această situație – și cu siguranță nu sunt companiile petroliere internaționale. Acestea ar prefera status quo-ul de acum două săptămâni decât o criză care să crească temporar prețurile petrolului.”

„Companiile naționale de petrol din Orientul Mijlociu și partenerii lor vor trebui să reconstruiască infrastructura avariată. Dar adevărata preocupare este… închiderea fără precedent a strâmtorii, chiar și pentru o perioadă scurtă.”

O cincime din producția globală de GNL este oprită. BP și Exxon sunt expuse

O rezolvare rapidă a crizei nu pare a fi aproape. Aproximativ 18 milioane din cele 20 de milioane de barili de petrol care trec în mod normal prin canal în fiecare zi rămân blocate, potrivit unui studiu realizat de Goldman Sachs. Șocul este mai dramatic pentru industria GNL, unde aproximativ o cincime din producția globală este oprită.

RBC Capital Markets a declarat că se așteaptă ca acest conflict să se prelungească până în primăvară și că prețurile țițeiului Brent ar putea depăși 128 de dolari pe baril în trei până la patru săptămâni.

Thomas Liles de la Rystad a declarat: „Închiderea strâmtorii va afecta companiile petroliere naționale din Orientul Mijlociu, în timp ce marile companii petroliere [occidentale] – care reprezintă aproximativ 20% din producția totală în amonte din Qatar, Emiratele Arabe Unite, Irak și zona neutră [teritoriul dintre Arabia Saudită și Kuweit] – ar putea, de asemenea, să suporte impacturi semnificative.”

BP și Exxon se numără printre cele mai expuse crizei din Orientul Mijlociu, cu peste o cincime din fluxul de numerar disponibil pe care se așteaptă să îl genereze în 2026 din operațiunile lor globale de petrol și GNL cu sediul în regiune.

Cifra echivalentă pentru TotalEnergies este de 14%, în timp ce Shell și Chevron sunt de 13%, respectiv 5%, potrivit Rystad.

Acțiunile companiilor norvegiene au crescut

Giganții petrolieri s-au extins recent în regiune, semnând acorduri în Siria, Libia și alte câteva țări, în încercarea de a-și spori rezervele de petrol și de a-și crește producția.

Directorul executiv al Exxon, Darren Woods, a declarat pentru FT că firma se adaptează la închiderea „sursei centrale de aprovizionare pentru lume”, dar a adăugat că acest lucru îi va afecta pe toți actorii din industrie. „Cred că dimensiunea și amploarea noastră ne-au oferit un anumit avantaj în ceea ce privește aprovizionarea… Ne optimizăm operațiunile”, a adăugat el.

Analiștii au declarat că expunerea Exxon la aprovizionarea cu Orientul Mijlociu a fost un factor care a contribuit la deprecierea acțiunilor sale față de competitorii săi de la începutul crizei. Prețul acțiunilor Exxon au ajuns la 156,12 dolari.

În aceeași perioadă, acțiunile BP și Shell au crescut cu 11%, respectiv 9%, reflectând convingerea investitorilor că filialele comerciale ale marilor companii europene ar putea crește profiturile din cauza volatilității prețurilor petrolului și gazelor.

Acțiunile companiei norvegiene Equinor au crescut mai mult decât ale celorlalte companii occidentale majore de la începutul conflictului, deoarece aceasta nu are expunere la Orientul Mijlociu. De asemenea, compania este un furnizor major de gaze pentru Europa, unde prețurile au crescut brusc după ce QatarEnergy a suspendat livrările de GNL săptămâna trecută.

Alte companii energetice care au înregistrat fluctuații puternice ale prețului acțiunilor au fost rafinării precum Neste și Repsol, după ce aprovizionarea cu combustibil pentru avioane și alte produse rafinate din Orientul Mijlociu a fost întreruptă.

„Orice jucător care nu are prea multe ouă în coșul din Orientul Mijlociu ar putea beneficia de prețuri mai mari”, spun analiștii pentru Financial Times.

Analiștii spun că din cauza expunerii pe dependența de fluxul de petrol din Orientul Mijlociu, țări din Asia, cum ar fi Taiwanul, ar putea să-și regândească pozițiile față de energia nucleară.