Sinop, orașul de la Marea Neagră unde s-a scris și o parte din istoria României. De la Mitridate la Războiul Crimeii și arta contemporană

În Sinop, marea este aproape peste tot. Se vede de pe zidurile vechii cetăți, dintre clădirile centrului istoric, de la restaurantele din port și de pe plajele care înconjoară orașul. Spre deosebire de multe alte localități de pe litoralul turcesc al Mării Negre, unde valurile pot fi puternice, Sinop beneficiază de golfuri naturale care oferă adăpost ambarcațiunilor și condiții mai bune pentru înot.

Orașul este construit pe o peninsulă care înaintează în Marea Neagră, într-unul dintre cele mai nordice puncte ale Turciei. Această poziție i-a adus, de-a lungul secolelor, atât prosperitate, cât și războaie.

Astăzi, Sinop este mai degrabă o destinație a turiștilor turci, dar începe de la an la an să aibă din ce în ce mai mulți vizitatori străini. Pe străzile sale sunt hoteluri mici, cafenele și restaurante frecventate de localnici. Nu există aceeași presiune turistică întâlnită în Istanbul sau în marile stațiuni de la Marea Mediterană. Viața se desfășoară în jurul portului, al piețelor și al falezei, iar pescuitul rămâne o parte importantă a identității locale.

Pentru un român, peisajul are ceva familiar. Este aceeași Mare Neagră pe care o vedem la Constanța, dar de pe celălalt țărm. Numai că aici, în locul litoralului foarte urbanizat din multe stațiuni românești, apar dealuri împădurite care coboară spre apă, golfuri izolate și plaje unde încă predomină turismul local.

De la coloniștii greci la Mitridate, regele care a sfidat Roma

Istoria Sinopului începe cu mult înainte de apariția Turciei moderne. Cunoscut în Antichitate sub numele de Sinope, orașul a devenit un important centru comercial al grecilor din Milet, care au întemeiat colonii pe ambele maluri ale Mării Negre.

Legătura cu teritoriul actual al României începe chiar aici. Tomis, actuala Constanța, și Sinope au aparținut aceleiași lumi comerciale și culturale grecești. Corăbiile transportau vin, ulei, ceramică, pește și cereale între porturile Mării Negre, într-o perioadă în care marea era mai degrabă un drum comercial decât o frontieră.

Dar Sinop avea să devină mai mult decât un port.

În anul 183 î.Hr., orașul a intrat în stăpânirea Regatului Pontului, o putere regională care controla teritorii întinse de pe țărmul sudic al Mării Negre. Sinope a devenit capitala regatului și avea să cunoască una dintre cele mai prospere perioade ale sale.

Cel mai cunoscut conducător al Pontului a fost Mitridate al VI-lea Eupator, supranumit Mitridate cel Mare, născut chiar la Sinope.

Mitridate a fost unul dintre cei mai redutabili adversari ai Republicii Romane. A construit un regat puternic, a extins influența sa asupra unor teritorii din Anatolia și din regiunea nordică a Mării Negre și a purtat trei războaie împotriva Romei.

Influența sa a ajuns și pe teritoriul actual al României, în special în regiunea vest-pontică, unde cetățile grecești au fost atrase în confruntările dintre regii elenistici și puterea romană.

În cele din urmă, armatele romane au învins Regatul Pontului. Orașul Sinope a fost cucerit de generalul Lucullus în anul 70 î.Hr., iar campaniile ulterioare ale lui Pompei au pus capăt puterii lui Mitridate.

Generalul roman Pompei a reorganizat teritoriile fostului regat, în timp ce Sinop a intrat treptat în lumea romană. Câteva decenii mai târziu, Iulius Cezar a întemeiat aici o colonie romană.

Urmele acestor epoci pot fi descoperite astăzi la Muzeul Arheologic din Sinop, unde sunt expuse monede, amfore, sculpturi și obiecte provenite din perioada greacă, elenistică și romană.

Diogene, filosoful care i-a cerut lui Alexandru cel Mare să nu-i ia soarele

Sinop este și locul de naștere al unuia dintre cei mai neobișnuiți filosofi ai Antichității: Diogene.

La intrarea în oraș, o statuie îl înfățișează alături de celebrul său butoi, un câine și o lampă. Potrivit tradiției, filosoful umbla cu lampa aprinsă în plină zi, susținând că este în căutarea unui om cinstit.

Diogene a respins bogăția, convențiile sociale și ideea că fericirea depinde de putere sau de bunuri materiale. A devenit simbolul unei vieți simple, duse în afara regulilor impuse de societate.

Cea mai cunoscută poveste despre el îl are în centru pe Alexandru cel Mare.

Se spune că marele cuceritor l-ar fi întrebat pe filosof ce își dorește, promițându-i că îi poate îndeplini orice cerere. Răspunsul lui Diogene a rămas celebru: să se dea puțin la o parte, pentru că îi bloca soarele.

Este o poveste care se potrivește surprinzător de bine cu Sinopul contemporan. Un oraș care, deși ar putea încerca să concureze cu destinațiile turistice celebre ale Turciei, continuă să atragă tocmai prin simplitatea și ritmul său liniștit.

Bătălia de la Sinop, momentul care a schimbat și destinul românilor

Dacă Antichitatea a transformat Sinop într-un oraș prosper, secolul al XIX-lea i-a adus unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria sa.

La 30 noiembrie 1853, în portul Sinop, flota rusă comandată de amiralul Pavel Nahimov a atacat și a distrus o escadră otomană ancorată în golf.

Atacul a avut loc în primele luni ale Războiului Crimeii, conflictul care a opus inițial Rusia Imperiului Otoman și în care aveau să intervină apoi Franța, Marea Britanie și Regatul Sardiniei.

Confruntarea navală a fost devastatoare. Navele otomane au fost distruse, iar orașul a suferit incendii și distrugeri. Bătălia a demonstrat eficiența artileriei moderne cu proiectile explozive împotriva vechilor nave de lemn.

În Europa Occidentală, distrugerea flotei otomane a provocat indignare și a contribuit la decizia Franței și Marii Britanii de a intra în război împotriva Rusiei, în 1854.

Legătura cu istoria României

Războiul Crimeii începuse într-un context în care Rusia ocupase Moldova și Țara Românească, aflate atunci sub suzeranitate otomană. Controlul asupra Principatelor Dunărene și asupra gurilor Dunării era una dintre marile mize strategice ale confruntării.

Înfrângerea Rusiei a schimbat echilibrul de putere din Europa de Est.

Prin Tratatul de la Paris din 1856, protectoratul rusesc asupra Principatelor Române a fost înlăturat, iar Moldova și Țara Românească au intrat sub garanția colectivă a marilor puteri. Tot atunci, Moldova a recuperat partea de sud a Basarabiei, iar problema unirii Principatelor a ajuns pe agenda diplomației europene.

Au urmat divanurile ad-hoc, negocierile și, în 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.

Închisoarea dintre zidurile cetății, un alt simbol al orașului

Unul dintre cele mai impresionante locuri din Sinop este fosta închisoare Sinop Tarihi Cezaevi, cunoscută și sub numele de „Alcatrazul Anatoliei”.

Complexul este amplasat în interiorul fortificațiilor istorice ale orașului, aproape de mare. Zidurile masive, curțile înguste și celulele umede amintesc de perioada în care Sinop era considerat unul dintre cele mai dure locuri de detenție din Turcia.

Fortificațiile au o istorie mult mai veche decât închisoarea propriu-zisă. După cucerirea orașului de către selgiucizi, în 1214, cetatea interioară a fost consolidată, iar unele dintre bastioane au început să fie utilizate ca spații de detenție încă din secolul al XVI-lea.

Clădirea închisorii datează din 1882. Aceasta a funcționat până în 1997, fiind transformată ulterior în muzeu.

Printre deținuții săi s-au numărat scriitori, intelectuali și opozanți ai autorităților. Cel mai cunoscut a fost Sabahattin Ali, una dintre figurile importante ale literaturii turce moderne.

Condițiile de detenție au inspirat poezii și cântece care au intrat în cultura populară turcă. Celulele și curțile fostei închisori au devenit, în timp, spații de memorie, amintind și de perioadele în care libertatea de exprimare era sever limitată.

Locul după cum ne spunea ghidul „este cu atât mai tulburător cu cât frumusețea peisajului contrastează cu istoria clădirii. Dincolo de ziduri se întinde Marea Neagră, dar pentru deținuții închiși aici marea nu însemna libertate, ci o barieră aproape imposibil de trecut”.

Cum a devenit un oraș cu o asemenea istorie o capitală a artei contemporane

La prima vedere, Sinop nu pare locul în care te-ai aștepta să găsești o bienală internațională de artă contemporană.

Și totuși, din 2006, orașul găzduiește Sinopale, un eveniment care încearcă să creeze legături între artiști, locuitori și spațiile urbane.

În 2026, bienala a ajuns la cea de-a zecea ediție și marchează două decenii de existență. Evenimentul se desfășoară între 2 septembrie și 15 noiembrie, reunind aproximativ 25 de artiști din 12 țări.

Tema ediției este „At Sea We Sense, On Land We Reason”, care poate fi tradusă prin „Pe mare simțim, pe uscat raționăm”.

Ideea pornește de la relația specială pe care locuitorii Sinopului o au cu marea. Pescarii învață să recunoască schimbările vremii după vânt, valuri și comportamentul apei, adesea înainte ca pericolul să poată fi explicat prin date și calcule.

Bienala pornește de la această formă de cunoaștere, bazată pe experiență și intuiție, pentru a explora modul în care oamenii reacționează într-o lume marcată de incertitudine, migrație, conflicte și schimbări climatice.

Dar ceea ce diferențiază Sinopale de multe alte evenimente similare este felul în care sunt realizate lucrările.

Artiștii nu vin doar pentru a expune obiecte create în propriile ateliere. Ei lucrează în Sinop, împreună cu localnici, meșteșugari și voluntari, transformând orașul într-un spațiu comun de creație.

Centrul bienalei este o fostă clădire militară, Eski Askeri Gazino, ridicată în anii 1922-1923 și utilizată mult timp de jandarmerie. În încăperile sale, în locul funcțiunilor militare de altădată, sunt expuse acum instalații, fotografii, filme și lucrări care vorbesc despre memorie și relația dintre oameni și mare.

Un alt loc important este HAL, fosta piață comercială construită în 1956, transformată într-un centru de întâlnire și activități culturale.

Sinopale oferă astfel o nouă utilizare unor spații istorice, fără a încerca să le șteargă trecutul.

Adina Mocanu, artista română care i-a invitat pe locuitorii din Sinop să-și fotografieze propria lume

Printre participanții la ediția din 2026 se numără și artista română Adina Mocanu.

Lucrarea realizată la Sinop se numește „Sténopé / Sinope” și pornește de la o coincidență lingvistică.

În limba franceză, „sténopé” desemnează un aparat fotografic rudimentar, care poate produce imagini fără obiectiv, folosind o deschidere foarte mică prin care pătrunde lumina.

Din această apropiere, Adina Mocanu a construit un proiect participativ despre memorie, privire și felul în care locuitorii percep spațiul în care trăiesc.

În cadrul atelierului, participanții locali au realizat camere fotografice simple, din cutii, și au fost invitați să fotografieze propriile ferestre.

Rezultatul este diferit de fotografiile turistice obișnuite. Imaginile realizate prin această tehnică depind de lumină, timp de expunere și de un anumit grad de imprevizibilitate.

Procesul presupune răbdare, iar rezultatul nu poate fi controlat cu aceeași precizie ca în fotografia modernă. Mai important, ele oferă o perspectivă asupra orașului care aparține locuitorilor, nu vizitatorilor.

Dincolo de oraș: golfuri sălbatice, păduri și 28 de cascade

Sinop merită descoperit și dincolo de centrul istoric. La aproximativ 14 kilometri de oraș se află Parcul Natural Hamsilos, unul dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe litoralul turcesc al Mării Negre.

Aici, apa înaintează adânc în uscat, într-un golf îngust înconjurat de pădure. Forma sa amintește de un fiord, deși este vorba despre o formațiune litorală diferită din punct de vedere geologic.

Alături de golful Akliman, zona oferă locuri pentru plimbare, picnic și observarea păsărilor. Pădurile se întind aproape până la apă, iar peisajul este mult mai puțin urbanizat decât în stațiunile consacrate ale Turciei.

La aproximativ 20 de kilometri de Sinop se află İnceburun, cel mai nordic punct al Turciei. Un far alb, construit pe promontoriul stâncos, marchează locul de unde privirea se pierde către largul Mării Negre.

Peisajul este dominat de păduri, vânt și mare, iar zona este frecventată mai ales de turiști turci.

O altă excursie care merită făcută este la cascadele Tatlıca, din districtul Erfelek, aflate la aproximativ 42 de kilometri de Sinop.

Aici, într-o vale împădurită, apa coboară printr-o succesiune de 28 de cascade, formând mici bazine și trepte naturale de piatră.

Traseul trece pe lângă pereți de stâncă, prin păduri de fag și pe porțiuni amenajate cu scări. Este o experiență diferită de cea oferită de litoral: în locul mării deschise, vizitatorii descoperă un peisaj montan, umed și foarte verde.

Zona poate fi explorată într-o excursie de câteva ore din Sinop, fiind una dintre cele mai cunoscute atracții naturale ale provinciei.

Un alt gust al Turciei, departe de kebabul din Istanbul

Peștele are un rol central, în special hamsi, micile anșoa din Marea Neagră, pregătite prăjite sau în preparate tradiționale.

Unul dintre felurile emblematice este Sinop mantısı, o variantă locală a colțunașilor turcești umpluți cu carne. Spre deosebire de alte regiuni, aceștia sunt serviți adesea în două variante pe aceeași farfurie: o parte cu iaurt și unt condimentat, cealaltă cu nucă mărunțită.

Orașul este cunoscut și pentru nokul, un produs de patiserie cu diferite umpluturi, inclusiv nucă, stafide sau carne.

Pentru români, unele gusturi sunt surprinzător de familiare. Nuca, porumbul, peștele și preparatele din aluat amintesc de tradițiile culinare întâlnite și pe țărmul românesc al Mării Negre, chiar dacă rețetele au evoluat diferit.

Restaurantele sunt, în general, mai accesibile decât cele din zonele turistice centrale ale Istanbulului, iar atmosfera este mai apropiată de cea a unui oraș de provincie decât de o mare stațiune internațională.

Sinop, un alt fel de a descoperi Turcia

Turcia este una dintre destinațiile preferate de români. În 2025, peste 1,17 milioane de vizitatori din România au ajuns în această țară, potrivit datelor prezentate de autoritățile turce.

Cei mai mulți asociază însă vacanțele în Turcia cu Antalya, Bodrum, Istanbul sau Cappadocia. Litoralul turcesc al Mării Negre rămâne mult mai puțin cunoscut publicului internațional.

Sinop oferă o experiență diferită, tocmai pentru că nu încearcă să fie o copie a marilor destinații turistice.

Într-o singură zi poți trece de la zidurile unei cetăți antice la o fostă închisoare, de la un atelier de artă contemporană la un restaurant cu pește în port. Iar în împrejurimi, pădurile, cascadele și golfurile completează imaginea unui loc în care natura a rămas o parte esențială a vieții cotidiene.

Istoria este prezentă aproape peste tot, dar nu este singurul lucru care definește orașul.

Sinop a fost capitala unui rege care a sfidat Roma, a dat lumii un filosof care disprețuia puterea și a fost scena unei bătălii care a contribuit la schimbarea destinului Principatelor Române. Astăzi, găzduiește artiști care încearcă să înțeleagă lumea prin experiențele oamenilor obișnuiți.

Iar pentru un român care privește Marea Neagră de pe acest țărm, Sinop nu este chiar atât de departe de casă.