VIDEO | Florin Manole: Diana Buzoianu este o foarte mare dezamăgire
Florin Manole, fost ministru al muncii, vorbește despre politică, colegii din Parlament, familie și lucrurile care l-au făcut să ia anumite decizii de-a lungul timpului. În interviu apar și teme serioase, precum rasismul și discriminarea, dar și întrebări mai personale, care îl scot pentru câteva momente din zona discursului politic
Despre colegi, simpatii și dezamăgiri
Când vine vorba despre politicienii cu care ar sta la o bere, Florin Manole îi nominalizează pe Robert Sighiartău, Mihai Ghigiu și Claudiu Năsui. La întrebarea despre cei alături de care nu ar face niciodată un selfie, îi menționează pe Dominic Fritz și Diana Buzoianu. Despre aceasta din urmă spune că este o „mare dezamăgire”.
Un vot care i-a adus și aplauze și atacuri
Unul dintre momentele despre care vorbește este votul din 2017 împotriva Coaliției pentru Familie. Spune că a primit după acel vot foarte multe mesaje, în egală măsură pozitive și negative, și își amintește că ar fi fost singurul din partidul său care a votat în acel fel. Chiar și după toate reacțiile de atunci, spune că ar lua aceeași decizie și astăzi.
În schimb, există un proiect pe care recunoaște că nu a reușit să-l ducă la capăt: campania pentru ca mai multe dintre plățile Ministerului Muncii să fie făcute pe card, nu în numerar. Consideră că această variantă ar fi fost mai ieftină și mai potrivită vremurilor actuale.
Ce ar face dacă politica s-ar opri mâine
Dacă ar renunța la politică, Manole spune că s-ar întoarce către învățământ și organizațiile neguvernamentale. Vorbește și despre familie, iar când este întrebat care este cea mai mare teamă a sa, răspunsul ajunge la copilul său.
Un minut la Cotroceni pentru un proiect
Dacă ar avea un singur minut la Cotroceni, l-ar folosi pentru a vorbi despre Muzeul Holocaustului din București. Manole consideră că România are nevoie de un astfel de muzeu și că eforturile pentru realizarea lui ar trebui continuate din funcția de președinte.
Cum ar vrea să fie ținut minte
La final, când este întrebat ce ar vrea să se spună despre el atunci când nu va mai fi în Parlament, vorbește despre consens. Spune că încearcă din toate puterile să fie un om de consens și că dorința de a avea întotdeauna doar tu dreptate și de a te impune întotdeauna i se pare „un abuz și un exces”