Pe data de 10 mai a acestui an, am întreprins cea mai stranie călătorie: cu o maşină încărcată cu 70 de cutii, conţinînd tot atîtea schelete ale deţinuţilor, morţi în lagărul de la Periprava. La Institutul Naţional de Medicină Legală ”Mina Minovici” am fost primit cu o mare solicitudine şi am fost ajutat să încarc osemintele, nefericit ambalate în cutii de ”deşeuri biologice”: alte ambalaje mai potrivite nu existau în dotarea INML. Dealtfel, întodeauna trasportarea celor găsiţi în morminte fără cruce s-a făcut în asemenea ambalaje. Morţii de la Periprava n-au făcut excepţie. Destinaţia lor a fost aleasă de mine: Mînăstirea Dervent, unde le-am dus împreună cu părintele stareţ Andrei, pe post de şofer. Altfel, dacă n-aş fi făcut această alegere, ar fi fost îngropaţi, după clasarea dosarului, în cimitirul ”morţilor fără aparţinători” de la Străluleşti, într-o groapă comună.