Marius Oprea: De la economia din piaţă, la dictatura supermarketului

Criteriile sînt neclare. Adică, doi pereţi şi un acoperiş înseamnă ”spaţiu închis”, ne-a explicat Raed Arafat. Deşi nu e chiar aşa – printr-un asemenea spaţiu bate vîntul în voie, deci e cît se poate de aerisit şi de deschis. Cu toate acestea, s-a trecut deci la scoaterea din halele acoperite ale pieţelor a micilor comercianţi, fie ei intermediari sau producători direcţi, ţărani veniţi cu produsele lor la oraş. Au fost mutaţi cîteva zeci de metri mai încolo, în corturi sau în căsuţe de lemn, pregătite în alţi ani pentru Crăciun, prin parcările pieţelor sau de-a dreptul pe acoperiş – dar tot în ”spaţii acoperite”, cumva. E drept, cu scîndurele sau pînză, în loc de ziduri. Ori, de-a dreptul sub cerul liber. Fără toalete, fără acces la electricitate sau vitrine frigorifice, pentru cei care vînd brînză, ori produse din carne.

E un fel de cîrpeală generală. După ce s-a decis la ”centru”, au fost lăsate primăriile să se descurce cum pot cu nemulţumirea oamenilor, şi să ”găsească soluţii” pentru a-i lăsa totuşi pe micii producători să-şi vîndă produsele. E o harababură generală, specifică atunci cînd aroganţa îşi dă mîna cu prostia. Revoltele mocnite vor izbucni, probabil, în cabinele de vot.

Micul producător rural a fost mai lovit prin închiderea pieţelor, decît de secetă sau inundaţii. Au fost între timp aruncate în neant şi programele lui Daea, cu ”tomata” şi usturoiul. Ţăranii au rămas singuri, să se descurce cum pot, cu vremea şi vremurile. Prin această măsură, guvernul lui Iohannis n-a mai fost liberal deloc. ”Prin noi înşine”, esenţa dezvoltării României în cadrul liberalismului istoric autohton, s-a transformat în cu totul altceva, ”prin ei înşişi”: singurele care au de cîştigat sînt marile lanţuri de magazine deţinute de ”multinaţionale”, neafectate decît de prevederea generală privind închiderea unităţilor comerciale la ora 21. Deci, doar că închid cu o oră mai devreme. Densitatea cumpărătorilor în aceste magazine va creşte, fără îndoială, odată cu măsura decisă: românii trebuie, totuşi, să-şi facă piaţa undeva. Dar nu la piaţă, au decis autorităţile. Numai la supermarket.

Cu ce sînt diferite acestea de pieţele acoperite, nu ştiu. La piaţă, spaţiile dintre tarabe sînt de două ori mai mari decît cele dintre rafturile magazinelor. E oricum şi mult mai ”aerisit” şi ”liberal”: acolo te mai şi poţi tîrgui, puţin. Ai opţiuni. E plăcut, relaţia cu produsul e intermediată de producătorul său direct, care-i laudă calităţile şi provenienţa. La supermarket, ai de-a face doar cu etichete şi preţuri, apoi cu casa de marcat. Şi cu produse care nu-ţi dau de ales, decît între roşia din Spania şi cea din Olanda.

Una dintre marile plăceri ale românilor a fost parţial anulată – aceea de a-şi da măcar iluzia că ”s-a descurcat”, că a găsit ”mai ieftin”. Că a găsit azi roşii româneşti, mai bune, mai gustoase ca ieri, la altă tarabă. Nu pieţele au fost închise, ci posibilitatea de a alege liber. S-a instaurat dictatura supermarketului. Fără să ştie, printr-o măsură disproporţionată, care favorizează în mod evident şi direct marile lanţuri de magazine, măsura închiderii pieţelor, tocmai a celor ”modernizate”, cu instalaţii şi acoperişuri, cu vitrine şi corpuri sanitare, a trezit în mintea românilor o revoltă mocnită, împotriva ”multinaţionalelor”, care ”ne fură ţara”, cu sprijinul celor de la putere. Siliţi să se mute din zona liberă a pieţei în ”circul foamei” al supermarketului, românii se simt trădaţi,. Economia de piaţă a bătut, printr-un arbitraj incorect, economia din piaţă. În mod inconştient, guvernul lui Iohannis îşi sabotează alegerile pe care face atîtea eforturi să le ţină la timp şi să le cîştige. Încă o măsură-două de acelaşi calibru, şi aruncă din nou România în braţele PSD-ului, care nici nu va şti cum şi de ce se află din nou la putere.