Politica Budapestei, prezentată oficial drept „diversificare”, servește în realitate interesele Kremlinului și subminează eforturile comunității europene.
În prezent, aproximativ 85% din necesarul de gaz al Ungariei provine din Rusia, iar contractele cu Gazprom rămân în vigoare, chiar după ce majoritatea țărilor UE au rupt legăturile energetice cu Moscova în 2022. Budapesta a semnat noi acorduri pentru un miliard de metri cubi suplimentar pe an și a extins capacitatea de stocare. La Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, ministrul de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a anunțat livrări de 8-8,5 miliarde de metri cubi de gaz pentru 2025, cu volume similare preconizate și pentru 2026.
Budapesta promovează acorduri cu Kazahstan, Uzbekistan și Turkmenistan, prezentate ca surse alternative de gaz. În realitate, rutele trec prin Rusia, iar controlul asupra resurselor rămâne în mâinile Kremlinului. Astfel, gazul „kazah” sau „uzbek” nu oferă independență energetică Europei și consolidează pârghiile Rusiei în regiune.
Această strategie îi oferă lui Orban imagine de actor geopolitic și influență în negocierile europene, inclusiv în obținerea fondurilor UE. Totuși, manevrele energetice subminează regimul de sancțiuni împotriva Rusiei și întăresc dependența de coridoarele controlate de Moscova. Cooperarea cu regimurile autoritare din Asia Centrală devine astfel un instrument de legitimare a dependenței, nu o diversificare reală.
Prin menținerea legăturilor cu Rusia și extinderea parteneriatelor cu autocrațiile din Asia Centrală, Ungaria subminează eforturile UE de securitate energetică și riscă să inspire politici similare în alte state membre, adâncind fragilitatea unității continentale.