Pe 16 ianuarie 2025, în timpul celui de-al șaptelea test de zbor, racheta Starship s-a distrus la scurt timp după lansare. Bucăți incandescente au fost dispersate în spațiul aerian caraibian timp de aproape 50 de minute. Toate acestea s-au petrecutt într-o regiune frecvent traversată de avioane comerciale. Documentele FAA expuse de investigația WSJ, arată că resturile au ajuns pe o suprafață mult mai extinsă decât fusese anticipat. De asemenea, o parte din spațiul aerian afectat nu era acoperit de radarele americane.
Trei zboruri au fost direct expuse riscului: un avion JetBlue către San Juan, un zbor al companiei Iberia și un jet privat. În total, la bord se aflau circa 450 de persoane. Piloții au fost puși în fața unor decizii dificile: să traverseze o zonă cu resturi în cădere sau să o evite. Exista însă riscul de a rămâne fără combustibil deasupra oceanului. Într-un caz, un echipaj a declarat urgență din cauza lipsei de combustibil. Asta după ce a fost avertizat că intrarea în zona de risc se face „pe propria răspundere”.
Investigația evidențiază și întârzieri în transmiterea informațiilor. Potrivit documentelor, SpaceX nu ar fi alertat imediat FAA prin linia de urgență prevăzută în proceduri. În unele situații, controlorii de trafic aerian au aflat despre incident direct de la piloți. Aceștia raportau vizual prezența „flăcărilor și a resturilor” în atmosferă. Zonele speciale de restricție au fost activate cu întârziere și au acoperit doar spațiul aerian monitorizat de radarele SUA, lăsând descoperite porțiuni din spațiul internațional.
Toate aeronavele implicate au reușit să aterizeze în siguranță. Dar FAA a clasificat evenimentul drept un „risc extrem potențial” pentru aviația civilă. Majoritatea pasagerilor nu au fost conștienți de pericolul la care au fost expuși. Ulterior, FAA a inițiat o analiză internă privind gestionarea riscurilor asociate cu resturile provenite din lansări spațiale, evaluare suspendată câteva luni mai târziu. Aceasta a fost o decizie considerată neobișnuită de surse din interior.
SpaceX a respins concluziile, afirmând că „niciun avion nu a fost în pericol”. De asemenea a subliniat faptul că siguranța publică rămâne o prioritate. Totuși, incidentul ridică întrebări importante despre modul în care traficul aerian civil poate fi protejat în contextul creșterii numărului de lansări spațiale. FAA estimează că, în următorii ani, lansările și reintrările în atmosferă ar putea ajunge la 200 – 400 pe an. Astfel de situații s-ar putea transforma din evenimente izolate în probleme serioase.
Cazul Starship scoate în evidență limitele actualelor proceduri și necesitatea unei cooperări mai strânse între operatorii spațiali și autoritățile aviatice internaționale. Pe măsură ce traficul aerian și activitatea spațială devin tot mai intense, granița dintre progres tehnologic și risc ar putea deveni tot mai fragilă.