Jean Michel Jarre: Întotdeauna a fost un vis de-al meu să cânt la Bucureşti (Galerie Foto)

Reporter: Care sunt diferenţele dintre "Oxygene" şi "Oxygene New Master Recording"?

Jean Michel Jarre: Când am făcut albumul "Oxygene", acesta a fost realizat cu un echipament destul de vechi, analogic, şi de atunci întotdeauna mi-am zis că într-o zi aş vrea să îl reînregistrez. Acum cinci ani, odată cu dezvoltarea tehnologiei High Definition, mi-am zis că momentul potrivit a venit şi am decis să reînregistrez "Oxygene" într-o versiune fidelă celei originale, dar cu un sound mult mai bun. Am dus sintetizatoarele analogice originale în studioul meu şi am redescoperit aceste instrumente minunate, care de acum fac parte din mitologia muzicii electronice - sunt asemenea unor viori Stradivarius pentru muzica electronică. Şi când te gândeşti că în 2008 visul oricărui violonist este să poată cânta pe o vioară Stradivarius din secolul al XVII-lea, acest fapt demonstrează că timpul şi tehnologia nu au nicio legătură cu căldura specifică şi calitatea unui anumit instrument muzical. Aceste instrumente (sintetizatoarele, n.r.) sunt unice şi constituie fundaţia muzicii electronice. E visul oricărui DJ de azi să lucreze cu acestea. Au dispărut din cauza dezvoltării explozive a computerelor, odată cu începutul erei digitale, în anii '80. Acum am decis să susţin o scurtă serie de concerte care să arate publicului aceste instrumente extraordinare şi, de asemenea, să interpretez pentru prima dată live "Oxigene", în întregime, pentru că, de-a lungul timpului, am cântat de multe ori fragmente, dar niciodată compoziţia în totalitate. Pe scenă, voi fi înconjurat de 55-60 de instrumente analogice. Interpretez "Oxygene" în opt părţi şi am nevoie de opt mâni, aşa că pe scenă vom fi patru oameni şi vom prezenta un show special, foarte diferit de cele în aer liber pe care le-am susţinut şi cu care publicul e obişnuit. De asemenea, există o scenografie specifică, special creată pentru "Oxygene".

Rep.: Ce ai pregătit pentru show-ul de pe 10 noiembrie, de la Bucureşti?

J.M.J.: Întotdeauna a fost un vis de-al meu să cânt la Bucureşti. În mod evident, va fi ceva diferit de concertele în aer liber la care s-ar putea gândi şi aştepta publicul. Este indoor şi a fost conceput pentru a fi prezentat în săli de operă sau de teatru, cum au fost spectacolele pe care le-am susţinut la Royal Albert Hall (Londra, n.r.), Opera din Barcelona, Opera din Berlin. Este realizat pentru o situaţie mai teatrală, cu o scenografie special realizată. Nu există lasere sau focuri de artificii, e ceva mai apropiat de un spectacol de operă, dar cu multe surprize în termeni de vizual şi sper să împart această experienţă unică cu publicul din Bucureşti. Aştept cu nerăbdare concertul de la Bucureşti.

Cum se adaptează pădurea amazoniană la schimbările climatice?

Actorul Sean Penn: Avem nevoie de oameni ca Charlie Kirk în politică pentru a stimula dezbaterea

Rep.: Ce urmează? Vei compune ceva nou, complet original, sau vei recrea o lucrare pe care ai mai prezentat-o?

J.M.J.: În viitor, voi lucra la un nou proiect, cu muzică nouă, şi, probabil, voi susţine un turneu mondial în care voi prezenta un amestec de lucrări mai vechi, dar şi noi. O producţie care să cuprindă şi concerte outdoor. În viitor sper să susţin un concert în aer liber şi la Bucureşti, în România.

Rep. Show-urile tale sunt celebre pentru publicul numeros pe care îl atrage. Totuşi, care este tipul tău preferat de concert? Unul intim sau unul grandios, cu milioane de spectatori, ca cel pe care l-ai susţinut la Moscova?

J.M.J.: Sunt două lucruri diferite. Este, în mod evident, un format diferit şi este greu de făcut o comparaţie. Nu cred că unul e mai bun decât celălalt. Cred că, în final, un concert este un fel de relaţie între două entităţi - scena şi publicul - şi, indiferent de numărul spectatorilor, comunicarea sentimentelor şi a emoţiei trebuie să funcţioneze. Aşa că nu aş face o diferenţă în termeni cantitativi, dar trebuie să spun că sunt foarte entuziasmat ca pentru prima dată să pot performa într-un context mai intim, mai apropiat de public, să pot împărtăşi modul meu de a crea muzică.

Rep.: Care sunt aşteptările tale legate de publicul de la Bucureşti?

J.M.J.: Aştept cu nerăbdare să mă întâlnesc cu publicul din România pentru că, ştii... România a fost una dintre primele ţări care răspuns muzicii mele, încă de la primele mele încercări. Când "Oxygene" a fost lansat, una dintre primele scrisori de la fani am primit-o din România. Aşa că de la începutul carierei mele am fost întotdeauna încurajat şi m-am simţit privilegiat şi onorat că publicul din România mă urmăreşte. Din timp în timp, am revenit la proiectul de a susţine un concert în România, aşa că abia aştept să vin la Bucureşti luna viitoare.

Rep.: Care crezi că e cel mai potrivit loc unde să fie ascultată muzica ta?

J.M.J.: Ceea ce-mi place şi ceea ce am sperat întotdeauna de la muzica mea este că ar putea acompania textul vieţii oricărui spectator din public. Pentru mine, e ca şi cum aş realiza coloana sonoră pentru viaţa de zi cu zi a celor ce-mi ascultă muzica. Aşa că, ar putea fi ascultată la iPod, când te plimbi pe stradă sau undeva la ţară. La fel, ar putea fi ascultată în maşină, într-un club sau în concert. Îmi place să-mi imaginez că muzica mea ar putea fi ascultată oriunde, în orice moment din viaţă.

Rep.: Ştiu că albumul din 1983, "Musique pour Supermarché", a fost realizat în doar un singur exemplar, benzile master fiind apoi distruse. Această situaţie aminteşte de crearea unui tablou - într-un singur exemplar. Care a fost viziunea ta artistică la acel moment?

J.M.J.: A fost un fel de act de protest împotriva dezvoltării CD-urilor. Am remarcat încă de la început faptul că CD-urile ar putea reprezenta un risc şi un pericol pentru industria muzicală. Din păcate, vedem astăzi cât de adevărat a fost. Vinilul era mult mai bun decât CD-ul în termeni de calitate a sunetului. Iar CD-ul a transformat brusc lumea muzicii într-o mare industrie, unde CD-urile se găsesc la magazinul universal, la fel ca iaurturile, şerveţelele sau ketchup-ul, pierzând astfel legătura emoţională pe care consumatorul o are cu suportul de prezentare, aşa cum se întâmplă în faţa unei cărţi sau a unui disc pe vinil. Aşa că am decis să fac acest lucru, să spun că discul este la fel ca o pictură, ca pânza unui tablou. Din păcate, doi ani mai târziu, toţi am realizat cât de adevărat era - imaginea tristă a acestei bucăţi de plastic care este CD-ul. Din punct de vedere emoţional, oamenii s-au separat de suportul pe care este prezentată muzica. În continuare, tuturor ne place să ascultăm muzică, dar suportul acesteia trebuie să evolueze în acest scop - aceasta a fost ideea din spatele "Musique pour Supermarché".

Rep.: Ce te inspiră atunci când compui? Urmezi o anumită reţetă?

J.M.J.: Cred că ideile muzicale vin din mai multe elemente, cum ar fi ritmul conversaţiei pe care-l avem astăzi, sunetul ploii care se izbeşte în fereastră, o idee dintr-o carte, dintr-un film sau din altă muzică pe care o ascult. Toate aceste elemente, în următoarele ore sau zile, pot da naştere unei noi idei muzicale. E o acţiune conjugată a mai multor emoţii şi sentimente.

Rep.: Care e punctul de plecare - un cuvânt sau o imagine?

J.M.J.: Poate fi un cuvânt, poate fi o imagine, poate fi un sunet, poate fi un vis, dar poate fi doar o formă abstractă, ca de exemplu, un nor sau forma pe care o ia fumul. Pot fi diferite elemente. În acest fel, cred că sunt ca un burete - adun emoţiii şi idei de oriunde pot.

După debutul său, care l-a înscris în rândul pionierilor muzicii electronice, Jean Michel Jarre se întoarce la începuturi, la "Oxygene". Un show intim, care nu se înscrie în linia celor care l-au făcut celebru - fără milioane de spectatori, fără show-uri de lasere şi lumini sau focuri de artificii -, va fi prezentat la Sala Polivalentă din Bucureşti, pe 10 noiembrie, marcând astfel împlinirea unui vis mai vechi de-al muzicianului, după cum chiar el susţine.

Vezi aici galerie foto

Artistul, care în tinereţe a ezitat între a alege pictura sau muzica, va folosi prilejul pentru a demonstra de ce muzica sa se aseamănă unui tablou abstract, de ce instrumentele electronice analogice pot fi comparate cu un Stradivarius şi care este relaţia dintre cele două mari entităţi dintr-un concert - scena şi publicul.

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către Jean Michel Jarre:

Rep.: Dacă ar fi să-ţi asemeni muzica cu un tablou, ce ai alege?

J.M.J.: Cred că ar fi un tablou abstract. Pictam mult când eram student, la un moment dat chiar am ezitat între pictură şi muzică. De ce spun pictură abstractă? Deoarece compunerea muzicii electronice este foarte organică, amestecând frecvenţe, texturi, culori, exact la fel ca atunci când pictezi o lucrare abstractă - lucrezi mai mult la culori şi texturi decât încerci să spui o poveste.

Rep: Cât de mult eşti influenţat de muzica clasică?

J.M.J.: Când am făcut "Oxigene" am încercat să creez o punte între muzica clasică şi pop, prin intermediul instrumentelor electronice. Aşa că întotdeauna am avut o relaţie cu muzica clasică. Chiar dacă ascult multe trupe electronice, rock sau jazz, întotdeauna păstrez o legătură cu muzica clasică.

Rep.: Ce părere ai despre scena muzicii electronice actuale?

J.M.J.: Cred că există multe trupe şi proiecte interesante în prezent. Întotdeauna am fost convins că, într-o zi, muzica electronică va deveni un fenomen la scară globală (...) Mulţi au spus, la începutul anilor '90, că muzica electronică e doar pentru ringul de dans, iar acum avem multe stiluri muzicale diferite, de la drum'n'base la hip-hop, electro, tehno, ambiant, lounge... orice. Cred că între toate acestea există multe formaţii foarte interesante. În acest moment sunt lucruri foarte interesante în Franţa - Air, Daft Punk. De asemenea, îmi place Chemical Brothers, Crystal Palace. Chiar şi în rock sau pop sunt trupe care folosesc multe sunete electronice, ca Goldfrapp. Mulţi artişti folosesc muzica electronică, fie că ei compun jazz sau pop.

Rep.: Multe dintre concertele tale au fost susţinute în locuri inedite. Există un loc special unde ai fi vrut să susţii un concert, dar nu ai avut încă ocazia?

J.M.J.: Vorbind despre România, de-a lungul timpului, mi-a fost propus şi au existat discuţii să susţin un concert pe principalul bulevard şi într-o piaţă din centrul Bucureştiului. Asta ar fi una dintre dorinţele mele pe viitor - să pot susţine un mare concert în aer liber, în Bucureşti.

(Interviu realizat de Cristina Mazilu, [email protected])