Poziția dominantă a Chinei în industria mondială a textilelor începe să se clatine, după creșterea costurilor de producție și a reglementărilor tot mai stricte, arată compania de credit comercial Coface.
Adăugați la asta posibilele modificări în politica comercială a SUA și veți asista la o redsenare a producției de îmbrăcăminte pe harta globală.
Dacă, în 2010, cota Chinei la exporturile de haine era de 54%, în 2023 a ajuns la 41%, iar printre cauze se află concentrarea industriei chineze pe activități de subcontractare prost plătite pentru brandurile occidentale.
Deși 19% dintre companiile producătoare de îmbrăcăminte la nivel mondial sunt în China, acestea au obținut doar 10% din profiturile sectorului în perioada 2022-2024.
Competitivitatea Chinei a fost afectată suplimentar și de creșterea constantă a salariilor – cu o medie anuală de 6% din 2010 încoace.
În 2000, un muncitor american câștiga de 18 ori mai mult decât unul chinez, iar acum această diferență s-a redus de 4,6 ori.
Se adaugă la asta noile reglementări de mediu care au crescut costurile de producție, sugerând că modelul chinez de fabricare a îmbrăcămintei este tot mai aproape de saturație.
Analiza Coface arată că țări din Asia de Sud și Sud-Est, ca Bangladesh, Cambodgia, Pakistan, Vietnam și India, sunt bine poziționate pentru a câștiga cotă de piață în contextul unor taxe vamale uniforme.
India, în special, ar putea profita de dimensiunea pieței interne.
Într-un scenariu cu taxe vamale diferențiate, impuse de SUA, Bangladesh ar putea să-și mențină avantajul competitiv, datorită dependenței reduse de piața americană și a relațiilor solide cu Uniunea Europeană.
În schimb, Vietnam, Lesotho și Iordania ar putea pierde teren.
Statele europene ar putea avea un avantaj relativ, beneficiind de taxe mai mici și de o expunere redusă la piața americană – cu excepția cazului în care SUA decid să majoreze brusc tarifele vamale la 50%, așa cum a fost amenințat anterior de fostul președinte Donald Trump.