România, cel mai mare producător de gaze din Europa, ar putea apela la importuri chiar după startul Neptun Deep, în cazul unei ierni severe. Calculele lui Dumitru Chisăliță, AEI
„A avea gaze în subteran nu înseamnă a le putea livra în ritmul cerut de ger”, explică Dumitru Chisăliță în analiza pentru Mediafax.
Prima moleculă de gaz extrasă din Neptun Deep, proiect operat de OMV Petrom, în parteneriat cu cel mai mare producător național de gaze, Romgaz, este estimată oficial să intre oficial în sistemul național de transport până cel târziu la sfârșitul lunii iunie anul viitor, după cum au transmis partenerii concesiunii.
Se preconizează că platoul de producție va fi atins până la sfârșitul celui de-al treilea trimestru din 2027. Potrivit oficialilor, producția anuală la platou a proiectului Neptun Deep este estimată la circa 8 miliarde metri cubi.
Cheltuieli de dezvoltare sunt conform bugetului, de aproximativ 4 miliarde de euro, investiție susținută în mod egal de partenerii din proiect.
De amintit că startul producției din Neptun Deep, proiect strategic pentru România, dar și pentru securitatea energetică a România, se suprapune cu „phase-out”-ul decis la nivelul blocului comunitar, respectiv eliminarea importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană. Astfel, din 1 ianuarie, UE închide accesul gazelor naturale lichefiate rusești și al gazelor naturale prin conducte de la 30 septembrie, cu posibilitatea amânării până la 1 noiembrie în condițiile prevăzute pentru stocuri.
„Securitatea energetică se verifică în ziua cea mai rece”
Importurile de gaze ar putea ajunge chiar la 15% din necesarul de consum al României, în condiții de ger extrem și prelungit, explică Dumitru Chisăliță, în analiza transmisă Mediafax.
„România ar putea importa gaze chiar și după intrarea în producție a Neptun Deep. Pentru cei care confundă producția anuală cu siguranța alimentării, aceasta va părea o contradicție. Pentru un sistem gazier, este o situație perfect posibilă: poți exporta tot timpul anului și importa în zilele geroase de iarnă.
Neptun Deep va aduce un aport major de gaze și va întări poziția României în Europa. Dar securitatea energetică se verifică în ziua cea mai rece, atunci când milioane de centrale funcționează simultan, termoficarea cere mai mult combustibil, iar industria continuă să consume. Atunci contează câte gaze pot ajunge efectiv la consumatori în fiecare oră.
Într-o iarnă severă, cererea poate depăși producția internă vândută la furnizorii din țară și capacitatea de extracție din depozite. Situația devine mai dificilă dacă valul de frig vine spre sfârșitul sezonului, după luni de consum. Depozitele mai pot conține gaze, însă presiunea redusă limitează debitul extras. A avea gaze în subteran nu înseamnă a le putea livra în ritmul cerut de ger.
- Consum de gaze din România previzionat într-o zi dintr-o săptămână foarte geroasă (temperaturi ale anului sib -25 grade Celsius media in Romania) la sfârșitul lunii februarie 2028 – cca 60 mil Smc/zi
- Extras din depozite – cca 18 mil Smc/zi
- Productț internă – cca 44 mil Smc/zi
- Productie internă contractată pentru piața din România – cca. 30 mil Smc/zi cu flexibilitate de +10%, adică maxim 33 mil Smc/zi
- Exporturi contractate – cca 14 mil Smc/zi cu o flexibilitate de -20% adica maxim 11 mil Smc/zi
- Necesar de import – cca. 9 mil Smc.zi (15%)
Mai există și realitatea contractelor. Gazele unui producător român, vândute anticipat prin angajamente ferme, inclusiv pentru export, nu devin automat disponibile pentru piața internă când temperatura scade. Nerespectarea livrărilor poate atrage despăgubiri și costuri pentru înlocuirea cantităților nelivrate, tocmai într-un moment în care gazele sunt scumpe.
Termenii trebuie folosiți corect: clauza „take-or-pay” obligă cumpărătorul să preia sau să plătească gazele nelivrate scump.
Prin urmare, România poate avea simultan gaze care pleacă la export și gaze care intră din import. Această situație trebuie judecată prin costuri, capacități și obligații concrete, nu prin indignare sau lozinci.
Problema apare atunci când autoritățile vând publicului iluzia că statutul de mare producător rezolvă totul. România are nevoie de un plan pentru iarna grea, nu doar de un discurs pentru inaugurarea producției. Cu scenarii de ger prelungit, debite disponibile, stocuri suficiente și surse de rezervă contractate din timp.
Altfel, vom sărbători producția record și vom descoperi, în aceeași iarnă, că avem nevoie de gaze scumpe din import. Iar consumatorii vor plăti diferența dintre promisiunea politică și capacitatea reală a sistemului”, explică Dumitru Chisăliță, președinte AEI, pentru Mediafax.