Un francez, un ceh, un neamț și un italian, șefii unora dintre cele mai mari companii din energie de pe piața locală, se declară acasă în România. Cum au învățat limba și ce iubesc aici

Un francez care a învățat întâi ardelenește, un ceh care se declară oltean, un neamț cu afinități moldovești și un italian care se consideră mai presus de toate un cetățean european conduc companiile majore active pe piața locală a energiei.

Protagoniștii interviurilor în română – cu cele mai multe întrebări comune – sunt Nicolas Richard (ENGIE România), Ondrej Safar (EVRYO și Distribuție Oltenia), Volker Raffel (E.ON România) și Alessio Menegazzo (PPC România), iar ordinea poveștilor de viață și a dezvăluirilor de dincolo de ședințele de board este pur și simplu cronologică, în funcție de disponibilitatea pentru interviurile video din această săptămână încă destul de complicată pentru sistemul energetic din România.

Nicolas Richard: „Mă simt ca acasă, acesta este cuvântul”

• Nicolas este absolvent al facultății de Psihologie din Paris, specialitatea Marketing şi Comunicare.
• Nicolas Richard și-a început cariera în cadrul Grupului ENGIE, în anul 2000, unde a dobândit o experiență vastă în activitățile principale ale Grupului.
• S-a alăturat, în 2003, Direcției Internaționale a Gaz de France (precursorul ENGIE) și a fost implicat în procesul de privatizare a companiei Distrigaz Sud (astăzi ENGIE România)
• A revenit în România la sfârșitul anului 2016, fiindu-i încredințată activitatea de marketing și de vânzări, iar din 2021 a devenit Director General Adjunct ENGIE România.
• Din 2023, a devenit CEO al ENGIE România. Începând cu 1 ianuarie 2026, Nicolas coordonează activitățile de distribuție a gazelor naturale ale ENGIE în România, fiind, printre altele, Președintele Consiliului de Administrație al Distrigaz Sud Rețele, principalul distribuitor de gaze naturale din România.
• Grupul de companii ENGIE România activează în următoarele domenii de activitate: distribuţie şi furnizare de gaze naturale, producție din surse regenerabile și furnizare de energie electrică, precum și soluții verzi și servicii tehnice pentru instalaţii de gaze naturale şi centrale termice. ENGIE România şi filialele sale deservesc un portofoliu de peste 2,3 milioane de contracte de furnizare de gaze naturale și energie electrică, operează o reţea de distribuţie de 24.400 km, deţin o capacitate de producție din surse verzi de 250 MW şi au peste 4.400 de angajaţi.

Reporter: Bună ziua, mă bucur că ați acceptat interviul cu noi . Când ați venit prima dată în România și ce v-a determinat să rămâneți aici?

Nicolas Richard: Bună ziua, Mădălina. Ce să zic? Am descoperit România în 1994, cred, am creat cu niște prieteni un NGO (organizație neguvernamentală – n.r.) pentru a ajuta niște copii lângă Deva, dar prima mea experiență a fost la Bistrița, în 1999 unde am lucrat pentru o filială mică care făcea țevi de polietilenă și așa am început să lucrez în România.

Reporter: Din câte îmi aduc aminte din discuțiile noastre, acolo ați învățat și să vorbiți românește. Care au fost primele expresii, primele întâlniri cu comunitatea.

Nicolas Richard: Ce îmi amintesc acum, dar cred că era „Merge ca pe roate”, îmi amintesc foarte bine această expresie, îmi amintesc și faptul că, câteodată nu reușeam să am accentul bun, mai ales că am învățat un pic din nord, și când am venit mai în sud, am văzut că, câteodată nu aveam exact aceeași expresie. Dar ce mi-a fost întotdeauna greu a fost de exemplu „împărtășește”, nici nu știu să îi spun nici acum, pentru mine e greu, deci din cauza asta spun „șerui” (de la „share” eng.), e mai ușor pentru mine.

Reporter: Deci ați învățat prima dată românește din zona Ardealului, mai degrabă, din Bistrița, și c când ați venit în București aveați un dialect un pic diferit.

Nicolas Richard: Diferit nu știu, am văzut că discutam mai lent în comparație cu ce se discuta aici, dar cred că acuma, din păcate sau din fericire, m-am adaptat și la stilul București.

Reporter: Deci sunteți deja de mulți ani în România. Vă simțiți un pic român, vă simțiți acasă mai mult în România, adică un pic mai mult în România?

Nicolas Richard: Deci mă simt ca acasă, acesta este cuvântul. Eu am avut șansa de avea mai multă experiență. Deci în 1999 am stat doi ani de zile, am fost din 2003 în 2005 însărcinat pentru proiectul care se numea privatizarea Distrigazului. Am venit aici patru ani între 2008 și 2012 și mi-am întors la sfârșit din 2016. Așa că da, mă simt, mă simt ca acasă.

Reporter: Și acum când vă duceți acasă, în țara natală, rudele, prietenii, șefii de la sediul central se uită așa un pic la dumneavoastră zicând „ești prea român, ești prea implicat sau prea de partea românilor în unele decizii care vizează compania de aici, activitatea de aici?

Nicolas Richard: Nu știu ce să zic. Eu cred că sunt văzut că un bun ambasador al României la sediul ENGIE, în familia mea este clar că toată lumea știe că mă simt ca acasă și da, când avem niște… tocmai mă uitam, știi când a câștigat David Popovici, eu eram pentru el, evident, și a și câștigat. Da, în general familia mea mă vede un pic mai mult românizat decât francez.

Reporter: Și spuneați că sunteți văzut ca un ambasador. Dacă vorbiți cu oamenii din Franța ce promovați, care ar fi zonele sau mâncărurile sau dacă ar fi un cuvânt sau o un lucru de laudă pentru români ceea ce ați spune?

Nicolas Richard: Eu cred că oamenii. Oamenii sunt deosebiți în România. Este clar că sensul de a se adapta eu nu l-am văzut nicăieri, deci este clar un sens de a se adapta care pentru mine înseamnă și performanță. O zonă care după mine este extraordinară este Delta Dunării și în general nu este prea cunoscută. Și în general vorbesc despre papanași.

Reporter: Serios, papanași? Cum v-ați îndrăgostit de ei?

Nicolas Richard: Eu, sincer, nu m-am îndrăgostit de papanași, dar am văzut că asta nu este foarte cunoscut și atunci, pentru un străin care vine în România și de a termina cu un papanaș, cred că este o amintire frumoasă.

Reporter: Super și, nu știu, dacă ar fi ceva să recomandați românilor pentru a crește sau a avea mai multe perspective economice, o stare mai bună a lucrurilor în România?

Nicolas Richard: Deci aici e greu de a fi concis, pentru că e mult de spus, dar cred că este un pic legat de încredere în sine și cred că, câteodată, românii nu au destul de încredere în ei și asta nu trebuie să fie văzut ca un fel de aroganță, dar cred că, câteodată, ne pute,  putem să facem un marketing mult mai bun.

Ondrej Safar: „Sincer, eu mă simt un pic mai mult oltean decât român”

• Inginer electrotehnist, absolvent al Universității Tehnice din Praga, Ondrej Safar este un bun cunoscător al piețelor de energie din Balcani.
• Până la jumătatea anului 2018, Ondrej Safar a condus Sepaș Enerji, companie turcă membră a Grupului CEZ, anterior coordonând operațiuni ale Grupului în Bulgaria și România.
• S-a alăturat echipei CEZ în aprilie 2004. În noiembrie 2005, lua drumul Olteniei pentru a se alătura colegilor din Grupul CEZ în România. Începând cu 1 august 2018, Ondrej Safar a preluat activitatea CEZ în România, devenind noul Country Manager și Președintele Directoratului CEZ România.
• În 2021, Macquarie Asset Management a devenit unicul acționar al companiilor CEZ la sfârșitul lunii martie 2021, după achiziționarea activelor companiilor de la Grupul CEZ. În aprilie 2024 Grupul CEZ în România a devenit Grupul EVRYO, Ondrej Safar ocupând funcția de Country Manager. În prezent, Ondrej Safar este CEO și Președinte al Directoratului atât pentru Distribuție Oltenia, cât și pentru Evryo Power.
• De asemenea, Ondrej Safar ocupă funcțiile de vicepreședinte ACUE și vicepreședinte Confederația Patronală Concordia.
• Distribuție Oltenia (DEO) este operatorul de distribuție a energiei electrice care deservește sudul și sud-vestul României, acoperind peste 1,5 milioane de consumatori din șapte județe: Argeș, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Teleorman și Vâlcea.

Reporter: Bună ziua mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră. Am zis să vorbim ca doi români, sunteți de mult în România. Cum ați venit aici și ce v-a determinat să rămâneți în România?

Ondrej Safar: Bună ziua și sunt bucuros că avem această oportunitate să vorbim despre altceva decât numai business. Am venit prima, prima dată în România în 1984, dar am fost copil, sincer nuîmi amintesc mult din această perioadă, dar unchiul meu a lucrat în România, el a stat cu familia în România și am venit la vizită și am venit și la mare.

Reporter: Deci în vacanță la Marea Neagră?

Ondrej Safar: Da, în vacanță, dar, sincer, am fost la 6 ani și nu, nu știu mult, dar asta a fost primul contact și prima vedere de mare a fost pentru mine în România. Și după aceea am revenit din 2005, în noiembrie 2005, a fost exact în perioada când CEZ a preluat Electrica Oltenia și am făcut parte din această prima echipă care a preluat și a făcut cu românii din Electrica Oltenia toată transformarea din compania de stat la o companie modernă.

Reporter: Deci deja de 21 de ani…

Ondrej Safar: Da, 21 de ani, dar am stat prima dată până la 2012, după aceea am plecat în Bulgaria și în Turcia și am revenit în august 2018.

Reporter: Și vorbiți foarte bine românește. Când ați învățat limba română și, nu știu, dacă sunt expresii pe care vă sunt dragi sau pe care vă vine greu să le pronunțați?

Ondrej Safar: Sincer, la început a fost dificil, dar a fost dificil pentru că nu am avut nicio motivație să învăț limba română, pentru că în România este foarte ușor cu limba engleză. Când am venit în 2005 – și în această prima perioadă până în 2008 am stat în Craiova – și în Craiova și am mers foarte mult cu bicicleta lângă Craiova și a fost și în afara Craiovei, în satele mici a fost foarte ușor să întreb despre direcție oamenii în sat în engleză. Am avut știința pasivă a limbei române, oamenii din sat și oamenii bătrâni au avut această știință pasivă de limba engleză, a fost foarte ușor să comunicat, în aceasta prima perioadă nu am învățat prea mult. Am încercat, am avut lecție, dar după aceea până de la 2008 am fost responsabil pentru construcția de parcul eolian și asta a fost adevărat proiect internațional, au fost domenii, foarte mulți omenii din România, dar foarte mulți oamenii din străinătate și a fost patru ani numai limba engleză, dar am început. Când am revenit, în 2018 am început pași, pași cu pași să învăț și ce m-a ajutat foarte mult, la fel, a fost fiul meu care vorbește limba română, pentru că am mers în grădinița în limba română, a învățat limba română și am fost puțin forțat să citesc poveste în limba română și el a fost supărat ca nu pronunț bine, că nu se spune așa și, prin aceste cărți și poveste am învățat și am avut și lecții.

Reporter: Și el este în continuare în România?

Ondrej Safar: Da, da, el e român mândru, e foarte mândru român.

Reporter: Și dumneavoastră vă simțiți un pic român? Vă simțiți acasă aici după atâția ani de stat în România?

Ondrej Safar: Sincer, eu mă simt un pic mai mult oltean decât român, pentru că am și înțeles că în România nu este numai despre țară, dar este foarte important și regiune. Eu simt ca oltean, dar și român. Am stat o perioadă foarte lungă și în cariera mea tot ce am învățat am învățat aici și această perioadă e foarte importantă pentru mine.

Reporter: Și când vă duceți acasă în țara natală, rudele, prietenii, șefii de la sediul central se uită așa la dumneavoastră și spun „Ești cam român, te-ai cam românizat, prea le iei partea românilor în negocieri, discuții despre businessul din România?

Ondrej Safar: Sincer, nu este despre dacă sunt român specific, dar ce este foarte diferit este… Eu sunt din Cehia, Cehia este țară mai mică și în Cehia majoritate de oamenii sunt cehi, de bază, sunt interesați de ce -a întâmplat numai în Cehia, sunt interesați și din cauza limbii, este o țară mai închisă. Și când vin înapoi în Cehia este mai mult despre această ciudățenie că vin cu niște păreri diferite, care sunt bazate pe perspectiva din altă țară, din străinătate. Nu e ceva că sunt specific român, sunt străin puțin.

Reporter: Am înțeles. Și promovați România celor din Cehia, le povestiți? Care este o regiune care vă place? Îi chemați pe toți în Oltenia sau ați mai văzut și alte părți din România care vă plac?

Ondrej Safar: Da, da, da, da, da vorbesc foarte, foarte mult despre România și spun despre ce este, despre ce este interesant, despre munte și munte din România sunt foarte populari în Cehia pentru ca noi ca cehii iubim natura și România este unul din zonele în Europa care nu sunt recunoscute. Românii pot să merg din munte, stau câteva zile sau fără să te întâlnești cu altcineva sau este ceva foarte unic. Și sunt foarte mândru ca și președinte nostru al Cehiei a venit vara trecută, a venit în Craiova, incognito și a fost prezentat după aceea. A plecat și el a postat niște fotografie din Craiova.

Reporter: Și l-ați găzduit?

Ondrej Safar: Nu, nu, nu din păcate. Va fi foarte frumos pentru mine, dar din păcate, nu nimeni nu a știut că vine.

Reporter: Și în România, pe lângă business-ul pe care și îl conduceți, știu că sunteți implicat și în mediu asociativ, în Confederația Concordia sunteți vicepreședinte. Ce v-a determinat să vă implicați și în discuțiile, în negocierile cu statul pe problemele actuale?

Ondrej Safar: Sincer, pentru fiecare business care este în România este foarte important ca economie merge, merge bine, nu este despre numai despre specific, de business lor, de activitatea proprie, dar să fim, să avem business sănătos, este important să avem economia sănătoasă. Și aceasta este ținta Concordiei, să suportăm (susținem – n.r.) creștere, creșterea economiei, creștere business-ul pentru toată lumea, pentru că dacă business-ul merge bine e bine pentru toată lumea. Și aceasta este foarte important și pot să spun că, dacă comparăm acestui abordare, această activitate cu perioada de, nu știu, 15-20 de ani în urmă, asta s-a schimbat. Și sunt foarte fericit. Pot să văd oamenii din activitate diferite care sunt implicați, nu despre activitate lor, dar despre creșterea economică.

Reporter: Deci vă implicați pentru creșterea economică a României.

Ondrej Safar: A României și unul din țintele noștri în Concordia este trimitem acest mesaj în mai multe parte din economie. Trebuie să avem forța mai puternică în această discuție.

Reporter: Și mai rămâneți în România, da?

Ondrej Safar: Da, da, da, da, da.

Reporter: Sunteți acasă?

Ondrej Safar: Eu sunt, da, eu sunt acasă. Când călătorim și vorbim despre mergem acasă, este despre România.

Volker Raffel: „Mă simt cam românizat, asta este”

• Volker Raffel este absolvent de studii tehnice universitare, cu specializarea Fizică (Universitatea din Karlsruhe, Germania), precum și de studii de inginerie în Franța (Institut National Polytechnique de Grenoble), cu specializarea Energie și Energie nucleară.
• Are o vechime de circa 27 de ani în cadrul E.ON. În ultimii ani a deținut diverse funcții de conducere, cea mai recentă fiind de Director pentru Managementul Energiei, Comunicare și Coordonare la PreussenElektra, compania de energie nucleară a grupului.
• În România, a făcut parte din echipa implicată, începând cu anul 2004, în procesul de privatizare a fostei Electrica Moldova, ulterior fiind director general adjunct al companiei de distribuție până în anul 2008.
• Începând cu data de 1 august 2021, Volker Raffel a preluat poziția de CEO al E.ON România. Totodată, din aprilie 2024, deține funcția de președinte al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din România (ACUE).
• De asemenea, este membru în board-ul FIC România (Consiliul Investitorilor Străini din România). Iar din iunie 2025 este președinte al AHK – Camera de Comerț și Industrie Româno- Germană.
• Grupul german de energie E.ON este unul dintre liderii de piață, având o prezență solidă în România de peste 20 de ani. Companiile fanion ale grupului, Delgaz Grid și E.ON Energie România, sunt active în distribuția de energie electrică și gaze naturale pentru 3,6 milioane de clienți, respectiv în furnizarea de energie și soluții energetice pentru aproximativ 3,5 milioane de clienți. De la intrarea pe piaţa locală, în anul 2005, E.ON a investit peste 2,7 miliarde de euro în principal pentru modernizarea reţelelor de gaze naturale şi electricitate şi a virat către stat impozite şi taxe de 4,2 miliarde de euro.

Reporter: Bună ziua, mulțumim că ați acceptat invitația noastră la acest interviu!

Volker Raffel: Cu plăcere!

Reporter: Este un interviu în care vrem să vorbim despre viața dumneavoastră în România. Sunteți de mulți ani în România. Ce v-a determinat să vă stabiliți aici?

Volker Raffel: Oameni și oameni, așa pot să rezonez. Am venit prima dată în 2004 în România, când a început al doi val de privatizare de energie electrică și după ce au am făcut parte din privatizare, am mers în Bacău și în 2007 când s-a separat furnizare și distribuție, m-am uitat în Iași și atunci acolo am cunoscut mulți oameni și încă gândesc cu bucurie cum s-a întâmplat acolo, m-am simțit binevenit. Am văzut că nu am știut mult despre România înainte, dar am văzut că e chiar o cultură total europeană și moștenirea în combinație cu deschiderea mi-a plăcut atât de mult că am vrut să mă întorc.

Reporter: Sunteți deja deci cam de 22 de ani în România. Vă simțiți un pic român și având în vedere că ați stat mult în Moldova, aveți așa un pic de afecțiune, o afinitate mai mare pentru zona Moldovei?

Volker Raffel: Puțin da, pentru acolo am început să aud limba română, am înțeles că acolo să vorbești oleacă mai repede și am cunoscut și ciorba rădăuțeană și alte lucruri. Da, mi-a plăcut foarte mult, dar cu siguranță după am fost și zona de Ardeal și acum sunt mai ales în București pentru aici este activitate mea principală.

Reporter: Deci vă simțiți acasă, vă simțiți un pic românizat?

Volker Raffel: Da, absolut. Dar nu am fost de cele 22 ani în România, prima dată când am fost aici, nu prea am învățat limba din păcate și m-am întors în Germania în 2008, dar acum de 5 ani sunt aici. Ok și da, pot să zic acuma vorbim mai bine și limba. Și mă simt cam românizat, asta este, și pentru aici sunt colegi adevărați și prieteni și mă simt binevenit aici încă și astăzi și de asta mă simt bine aici și vreau să rămân.

Reporter: Când vă duceți acasă în Germania rudele, prietenii și mai ales șefii de la sediul companiei-mamă vă văd un pic cam român, în discuțiile, în negocierile pentru activitatea filialei de aici?

Volker Raffel: Da, ei din când în când ei tachinez pe mine, așa este, dar mă văd așa, ca un ambasador în ambele direcții și sunt președinte Camerei de Comerț bilaterală germano – română pentru vreau să atrag investitor care vin și ei aici, și vreau să vând produsul României către Germania, să zic așa, să îmbunătățim cooperarea dintre țările noastre și mă văd ca pe un ambasador, și la nivel personal, să povestesc despre experiența mea din România, ce faină și frumoasă este țară, dar și oameni și cultură și merită să vină oameni și vizită.

Reporter: Asta era și întrebarea mea; sunteți un ambasador, cam ce recomandați, ca zone, mâncare – ați spus de ciorba rădăuțeană și este o alegere excelentă – dar în ce zone i-ați sfătui să meargă să vadă în România când vin nu numai pentru afaceri, bineînțeles?

Volker Raffel: România este o țară mare, cu tot. Dar de exemplu, când am mers prima dată cu soția, în general soția preferă mare, dar eu, munte. Atunci am mers, am început prin Transilvania, a mers prin munte și după am ajuns la Marea Neagră. Dar știu că și de exemplu în Bucovina și în alte zone ale României sunt lucruri de văzut și cu siguranță de recomandat. Ce știu este deja e important să vorbesc și în Germania despre România, să aud oameni care nu cunosc prea mult țara cum este, dar e și important să vină. Am un prieten care a venit și aici în România și după a zis: „Am avut o idee complet diferită decât ce am văzut”.

Reporter: Perfect. Vă mulțumim mult de toți și mult succes în continuare!

Volker Raffel: Mulțumesc! Și încă am vrut să zic că există și diferențele de cultură, să zic. De exemplu am vrut să organizez o întâlnire între un șef mare care venea în vizită în România cu politicieni importanți aici.

Reporter: De la E.ON?

Volker Raffel: Da, de la E.ON. Și, da, am întrebat dacă ar fi un moment potrivit în trei luni de zile pentru o întâlnire și răspunsul aici a fost: „În niciun caz, nu e posibil, dar mâine ar fi posibil”. Dar asta pentru un manager din Germania nu prea a funcționat. Și atunci da, suntem întotdeauna pe mijloc și nu toate chișeurile sunt adevărate, nu beau o bere în fiecare zi, de exemplu, dar este și un nucleu adevărat, de exemplu, aștept mai des un „Da” sau un „Nu”, dar obțin în România mai des un „Mai vedem”, care este un „Probabil da” sau un „Sigur nu, dar nu vreau să te superi”.

Reporter: Și un „Imediat” sună altfel probabil în România decât în Germania…

Volker Raffel: Probabil da, și asta se poate. Dar, cum am zis, ca un ambasador în ambele direcții și pozitivitatea pe care o simt tot timpul în România cred că putem să ajungem pe mijloc.

Alessio Menegazzo: „Țara asta mi-a dat foarte mult”

• Alessio Menegazzo a absolvit Universitatea din Genova, cu o diplomă în Științe Internaționale și Diplomatice, cu specializare în țările în curs de dezvoltare.
• Parte din echipa Enel România din 2009, a ocupat anterior funcția de Director pentru Sustenabilitate și Afaceri Instituționale.
• Alessio Menegazzo este CEO & Country Manager al companiilor PPC în România.
• El este membru în consiliul de administrație al Asociaţiei Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) și membru al Institutului Aspen România, unde a deținut funcția de președinte în anul 2024. Este, de asemenea, implicat în diverse ONG-uri din țară.
• El a fost numit recent Președinte al Consiliul Investitorilor Străini (FIC) din România.
• Public Power Corporation (PPC) este unul dintre cele mai mari grupuri industriale din România, unde a intrat în 2023, când a preluat operațiunile italienilor de la Enel. PPC Energie are o bază de clienți formată din aproximativ 3 milioane de consumatori rezidențiali, companii și instituții, iar Rețele Electrice România este compania PPC care activează în domeniul distribuției de energie electrică, care distribuie anual aproximativ 15 TWh de energie electrică prin peste 134.000 km de rețea – linii electrice subterane și aeriene de înaltă, medie și joasă tensiune.

Reporter: Mulțumim că ați acceptat invitația noastră! Am zis să vorbim despre altceva decât despre energie, despre viața dumneavoastră în România. De când sunteți în România și cum ați ales să vă stabiliți aici?

Alessio Menegazzo: Eu sunt în România din 2001 și nu a fost alegerea mea, a fost alegerea decanului facultății din Genova cu care am dat lucrare de licență și lucrarea mea de licență este despre dezvoltarea constituțională a României și în 2001, neexistând internet, inteligență artificială, google, etcetera, etcetera, etcetera, a trebuit să vin la sursă și sursa a fost prin, cum se spune, unu acord de schimb de studenți, Universitate din Genova, orașul meu natal și Universitatea din Iași. Așa că pe 29 iulie 2001 am încălcat prima dată în România – Milano – București, București – Iași. Și acolo am stat un an de zile.

Reporter: Și deja au trecut 25 de ani atunci

Alessio Menegazzo: Da, o viață de om.

Reporter: Și de atunci sunteți în România?

Alessio Menegazzo: Da.

Reporter: Când și cum ați învățat românește?

Alessio Menegazzo: Am învățat românește la facultate, pentru că aveam cursuri la facultate, pentru că trebuia să pregătesc lucrarea de licență, să înțeleg tainele ale, cum să spun, dreptului constituțional român, și a fost de nevoie, da, adică fără, cum să spun, o structură preconstituită, ci pur și simplu văzând și făcând. Dar, mă rog, mediul academic a ajutat, pentru că oricum, fiind un oraș universitar și în România se vorbesc foarte mult și bine limbile străine, cam a venit…

Reporter: Nu vă întreb dacă vă e greu să pronunțați ceva în română sau o expresie preferată, că văd că sunteți chiar foarte, foarte fluent în română. Vă simțiți un pic românizat, un pic român?

Alessio Menegazzo: Eu am o altă perspectivă. Eu în primul rând consider un cetățean european și pentru mine sentimentul important este unde mă simt acasă, da? Și în România mă simt acasă.

Reporter: Și unde în România vă place cel mai mult? Sunteți de mai mulți ani în București. Este Bucureștiul mai degrabă acasă sau care e zona preferată a dumneavoastră?

Alessio Menegazzo: Sincer, trebuie să spun că eu mă simt foarte bine în București. M-am obișnuit cu orașul și orașul s-a obișnuit cu mine. E o Capitală care oferă foarte multe oportunități – culturale, gastronomice – e un oraș efervescent și cred că nu are mai puțin decât alte capitale din Europa, adică oferă foarte mult – teatre, vernisaje – adică e un oraș cum s-ar spune în italiană „frizzante”.

Reporter: Când mergeți în Italia, la Genova, sau în Italia, recomandați România, vă văd un pic mai altfel, mai românizat, chiar vorbeam dacă șefii dumneavoastră vă percep un pic, adică mai integrat în România?

Alessio Menegazzo: Cred că a avantajul actual este că pentru PPC, România este cea mai importantă activitate după, evident, Grecia. Adică are o pondere foarte, foarte importantă. CEO-ul de la PPC a fost country manager aici, la Enel, așa că e foarte greu pentru el să-mi spună „Te-ai românizat!”, când el, la rândul lui, ar putea să fie bănuit de românizare. Și evident că, când mă întorc acasă, mă rog, prietenii, familia au venit, vin, dar ceea ce este foarte interesant este comunitatea românească din Genova, care este foarte, foarte integrată.

Chiar am fost la o cârciumă înainte să mă întorc din concediu într-o zonă mai puțin turistică, să zicem, din regiunea mea – care nu este o regiune foarte primitoare, e foarte frumoasă, cu mare, cu munți, etcetera, etcetera – dar genovezii sunt cunoscuți pentru a fi destul de neprimitori către turiști, să zicem. Și în zona asta pe deal, care, din nou, nu este în circuit turistic, am fost la un restaurant, o cârciumă mai precis, cu niște prieteni și am când am sunat și am făcut rezervare – evident, am sunat și am făcut rezervare – și tatăl meu spunea „Dar unde te duci în seara asta?”, „Acolo” și așa am că proprietarii sunt niște români. Și am spus „N-are cum să fie, că omul care mi-a răspuns la telefon avea accent și voce…

Reporter:… de italian.

Alessio Menegazzo: Nu italian, regional, adică din zonă deci n-are cum”. Și când m-am dus acolo l-am cunoscut pe domnul Ion din Iași, care, na, și el 25 de ani în Italia.

Reporter: Deci cumva v-a văzut parte a comunității lui?

Alessio Menegazzo: Da, da. Ce a fost fascinant era că avea accent din zonă, ceea ce pentru noi e greu. Eu greu să capăți accent din regiunile – că știți că noi nu avem accent, avem dialecte, adică limbi complet diferite de italiană și fiecare regiune are dialectul ei.

Reporter: Deci vă considerați un pic de ambasador al României în Italia?

Alessio Menegazzo: Bineînțeles!

Reporter: Și pentru italieni, și pentru investitorii străini. Recent ați fost numit președinte al Consiliului Investitorilor Străini. Nu numai că sunteți la conducerea unei companii mari, dar vă implicați în mediu asociativ pentru România, dacă puteți să ne detaliați.

Alessio Menegazzo: În primul rând, fiecare persoană care are un loc, are un un un job similar cu al meu în interiorul companiei – dacă vorbim de companie multinațională – este în primul rând un ambasador al României în interiorul acestor companii, pentru că e vorba de a aduce investiții, da? Și aici cred că ne-am bucurat de o mare deschidere față de PPC, pentru că știți foarte bine că vom investi foarte, foarte mult, ceea ce înseamnă că a fost un pitch (prezentare – en.) convingător. În trecut, eu m-am ocupat de partea de – înainte să intru în sectorul energetic, până în 2009 – chiar job-ul meu era acesta, hai să spunem, aducere sau a avea grijă de investitori italienii care veneau în România.

Evident că s-a schimbat foarte, foarte mult în timp înainte era vorba de mâna de operă ieftină, de lohn, acuma țara, România a crescut enorm nu numai în 25 de ani, dar în ultimii 10 ani de zile și devine tot și tot mult mai specializat. Nu mai e vorba de mâna de operă ieftina sau lohn, e vorba de valoare adăugată. Asta este o evoluție foarte bună, importantă, o bază foarte importantă pentru creșterea țării acesteia, care, din când în când, îmi pare rău, adică discutând și din prisma președintele FIC-ului, e o chestie pe care din când din când o uităm: unde eram și unde am ajuns. Nu tot timpul e simplu, se poate tot timpul, se poate tot timpul mult mai bine. Dar dezvoltarea pe care țara asta a avut- o în ultimii (ani – n.r.), de când a intrat în Uniunea Europeană e, adică ar trebui să fie un „case study” (studiu de caz – en) per se.

Reporter: Vă văd cumva mândru de România…

Alessio Menegazzo: Da, cu siguranță!

Reporter: Și întrebarea este: veți rămâne aici?

Alessio Menegazzo: Țara asta mi-a dat foarte mult: dezvoltare profesională, dezvoltarea sentimentală -nevasta mea e româncă, judecător

Reporter: Felicitări!

Alessio Menegazzo: Adică, din nou eu mă simt foarte bine în România, consider România casa, da?, așa că, da!