Armele Americii în războiul din Irak: Tancuri greu de oprit şi aeronave devastatoare

  • Avioane: SUA şi Marea Britanie au utilizat o varietate de avioane în timpul războiului din Irak, inclusiv bombardiere B-2 Stealth, avioane de vânătoare F-16, F-18 şi F-15E, precum şi avioane de transport C-130. Au fost de asemenea utilizate drone de atac şi avioane de cercetare şi supraveghere.
  • Tancuri: SUA a utilizat mai multe modele de tancuri în timpul războiului din Irak, inclusiv M1 Abrams, care a jucat un rol important în atacul terestru asupra Bagdadului. Marea Britanie a utilizat tancuri Challenger 2, care au fost considerate printre cele mai avansate şi mai bine protejate tancuri din lume.
  • Nave de război: SUA a desfăşurat un număr mare de nave de război în regiunea Golfului Persic în timpul războiului din Irak, inclusiv portavioanele USS Abraham Lincoln şi USS Kitty Hawk. Au fost, de asemenea, utilizate nave de debarcare, nave de luptă împotriva minelor şi nave de sprijin logistic. Marea Britanie a desfăşurat, de asemenea, mai multe nave de război, inclusiv distrugătoare, fregate şi submarine.
14941 afișări
Imaginea articolului Armele Americii în războiul din Irak: Tancuri greu de oprit  şi aeronave devastatoare

Sursa Foto - US Air Force

Sursa Foto Galerie - US Army/US Air Force/US Navy 

Cu ce armament a fost atacat Irakul? 

În timpul invaziei din Irak, forţele americane au utilizat o gamă variată de arme, tancuri şi avioane pentru a obţine superioritatea în faţa forţelor irakiene. Printre cele mai utilizate arme se numără următoarele:

  • Tancuri: M1 Abrams
  • Vehicule de luptă: Bradley Fighting Vehicle, M113, Humvee
  • Avioane de luptă: F-16 Fighting Falcon, F-15E Strike Eagle, A-10 Thunderbolt II, B-1 Lancer, B-2 Spirit
  • Elicoptere: AH-64 Apache, UH-60 Black Hawk, CH-47 Chinook
  • Rachete de croazieră: Tomahawk Land Attack Missile (LAM)
  • Pentru transportul trupelor şi al echipamentelor militare, Statele Unite au utilizat un număr de nave de transport şi portavioane, printre care USS Theodore Roosevelt, USS Harry S. Truman şi USS Abraham Lincoln.

Este important de menţionat că, înainte de invazia din Irak, Statele Unite au impus o serie de sancţiuni economice asupra ţării, ceea ce a limitat capacitatea Irakului de a achiziţiona arme moderne şi sofisticate.

În consecinţă, majoritatea armamentului utilizat de forţele irakiene era mai vechi şi mai puţin sofisticat decât cel utilizat de forţele americane.

În timpul Operaţiunii de Eliberare a Irakului din 2003, mai multe portavioane americane au fost desfăşurate în Golful Persic pentru a sprijini eforturile militare ale aliaţilor. Printre acestea se numără:

  • USS Abraham Lincoln (CVN-72): A fost prima navă care a ajuns în zonă, fiind desfăşurată în Golful Persic încă din luna februarie a anului 2003. Aici a desfăşurat misiuni de recunoaştere şi a lansat lovituri aeriene împotriva poziţiilor irakiene.
  • USS Kitty Hawk (CV-63): A fost desfăşurată în Golful Persic începând cu luna martie a anului 2003, unde a desfăşurat operaţiuni aeriene şi a oferit sprijin logistic pentru forţele aliate.
  • USS Constellation (CV-64): A fost desfăşurată în Golful Persic începând cu luna martie a anului 2003, oferind sprijin aerian şi logistic pentru forţele aliate.
  • USS Theodore Roosevelt (CVN-71): A fost desfăşurată în Golful Persic în luna aprilie a anului 2003, oferind sprijin aerian şi logistic pentru forţele aliate.

Statele Unite ale Americii au desfăşurat şi alte nave de război şi submarine în Golful Persic pentru a sprijini operaţiunile militare.

  • Distrugătoare: USS Paul Hamilton (DDG-60), USS Porter (DDG-78), USS Arleigh Burke (DDG-51)
  • Fregate: HMS Richmond (F239), HMAS Anzac (FFH 150), HMCS Ottawa (FFH 341)
  • Submarine: USS Greeneville (SSN-772), HMS Splendid (S106), HMAS Waller (SSG 75)
  • Nave de asalt: USS Bataan (LHD-5), USS Boxer (LHD-4), USS Kearsarge (LHD-3)
  • Nave de transport: USS Ponce (LPD-15), USS Nashville (LPD-13)
  • De asemenea, Statele Unite ale Americii au utilizat şi nave auxiliare pentru sprijin logistic, precum USS Arctic (AOE-8), USS Detroit (AOE-4) şi USNS Supply (T-AOE-6).

Pentru a sprijini operaţiunile terestre, forţele aliate au utilizat şi ambarcaţiuni de asalt, printre care se numără ambarcaţiunile de debarcare USS Harpers Ferry (LSD-49) şi USS Comstock (LSD-45), precum şi ambarcaţiunile de transport USS Rushmore (LSD-47) şi USS Germantown (LSD-42).

Armatele terestre 

Operaţiunea de Eliberare a Irakului din 2003 a implicat un număr mare de regimente, batalioane şi unităţi de infanterie, atât din partea SUA, cât şi din partea altor ţări din coaliţie. Mai jos se regăsesc câteva dintre aceste unităţi, însă lista este departe de a fi exhaustivă:

  • Regimentul 101 Aeropurtat (U.S. Army)
  • Regimentul 82 Aeropurtat (U.S. Army)
  • Batalionul 75 Rangers (U.S. Army)
  • Batalionul 1 Puşcaşi Marini (U.S. Marine Corps)
  • Batalionul 2 Puşcaşi Marini (U.S. Marine Corps)
  • Batalionul 5 Puşcaşi Marini (U.S. Marine Corps)
  • Regimentul 7 Puşcaşi Marini (U.S. Marine Corps)
  • Brigada 16 Infanterie (Regatul Unit)
  • Regimentul 22 Infanterie (Regatul Unit)
  • Regimentul 1 Infanterie (Australia)
  • Batalionul 1 Infanterie (Polonia)
  • Batalionul 1 Infanterie (România)

Numărul total de soldaţi implicaţi în operaţiunea militară este estimat la aproximativ 250.000 de militari din partea coaliţiei. Dintre aceştia, peste 150.000 erau militari americani şi aproximativ 40.000 erau puşcaşi marini americani.

Pe lângă aceste unităţi de infanterie, forţele aliate au implicat şi alte tipuri de unităţi militare, precum unităţi de artilerie, unităţi de inginerie şi unităţi de sprijin logistic.

Atât soldaţii americani, cât şi puşcaşii marini americani care au luptat în Irak în 2003 au fost echipaţi cu armament modern şi echipamente de ultimă generaţie. Armele individuale ale soldaţilor includeau puşti automate, mitraliere uşoare şi grele, precum şi lansatoare de grenade şi rachete.

Printre echipamentele moderne se numără echipamentul de comunicaţii şi navigaţie GPS, echipamente de protecţie personală, cum ar fi veste de protecţie, căşti şi ochelari de protecţie, şi echipamente de vizualizare pe timp de noapte, cum ar fi ochelarii de vedere nocturnă.

Tehnologiile de ultimă generaţie au inclus sisteme de detectare a vehiculelor şi oamenilor în zonele de luptă, drone de supraveghere şi sisteme de interceptare a comunicaţiilor inamice.

În ceea ce priveşte artileria, forţele americane au folosit tunuri autopropulsate M109 Paladin, obuziere M198 şi lansatoare multiple de rachete. De asemenea, au folosit drone de atac pentru a localiza şi distruge obiective inamice.

 

Statisticile forţelor Coaliţiei 


În timpul Războiului din Irak din 2003, forţele militare implicate au utilizat un număr mare de echipamente militare, printre care se numără:

  • Avioane: aproximativ 1.000 de avioane de luptă, inclusiv bombardiere strategice, avioane de vânătoare şi avioane de atac la sol.
  • Tancuri: aproximativ 1.700 de tancuri, inclusiv tancuri Abrams M1 şi tancuri Challenger 2.
  • Elicoptere: aproximativ 500 de elicoptere, inclusiv elicoptere de atac, elicoptere de transport şi elicoptere de luptă împotriva submarinelor.
  • Nave de război: aproximativ 100 de nave de război, inclusiv portavioane, crucişătoare, distrugătoare, fregate, submarine şi nave de asalt.

Mai jos se regăsesc estimări ale numărului exact de echipamente militare implicate în conflict:

  • Avioane: 956 (SUA), 112 (Regatul Unit), 42 (Australia)
  • Tancuri: 1.848 (SUA), 227 (Regatul Unit), 80 (Australia)
  • Elicoptere: 329 (SUA), 83 (Regatul Unit), 8 (Australia)
  • Nave de război: 26 (SUA), 5 (Regatul Unit), 2 (Australia)

 

Cum s-au apărat irakienii loiali dictatorului Saddam Hussein? 

Forţele armate irakiene au încercat să se apere împotriva invaziei, dar erau mult inferioare din punct de vedere al echipamentului şi pregătirii faţă de forţele armate ale coaliţiei. În general, armata irakiană a avut probleme semnificative de organizare şi de comandă, ceea ce a dus la un eşec în a opune o rezistenţă eficientă.

Potrivit estimărilor, în momentul începerii invaziei, armata irakiană număra între 375.000 şi 400.000 de soldaţi, iar Garda Republicană, o forţă separată de elită, număra aproximativ 60.000 de soldaţi.

Armata irakiană a folosit o varietate de arme şi echipamente militare, dar multe dintre acestea erau învechite sau nefuncţionale. Irakienii au avut o cantitate semnificativ mai mică de tancuri, avioane, nave de război şi alte echipamente comparativ cu forţele coaliţiei. În plus, există informaţii conform cărora multe dintre echipamentele irakiene erau într-o stare de degradare sau au fost dezafectate înainte de invazie.

Estimările arată că armata irakiană avea la dispoziţie:

  • Tancuri: între 2.000 şi 3.000 de tancuri, dintre care multe erau învechite şi dezafectate înainte de invazie.
  • Avioane: între 300 şi 450 de avioane, dar mulţi dintre aceştia erau nefuncţionali sau dezafectaţi.
  • Elicoptere: aproximativ 200 de elicoptere, dar doar o mică parte dintre acestea erau considerate operaţionale.
  • Artilerie: un număr mare de tunuri şi lansatoare de rachete, dar multe dintre acestea erau învechite şi nefuncţionale.
  • Nave de război: Irakul nu a avut nave de război mari şi moderne, şi a încercat să utilizeze nave de agrement pentru a ataca navele coaliţiei.

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Răspunde pe site-urile Aleph News, Mediafax, Ziarul Financiar și pe paginile noastre de social media - ȘTIU și Aleph News. Vezi răspunsul la Știu, de la ora 19.55, Aleph News.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici