Nemurirea ca bazaconie: Obsesia pentru veșnicie a lui Vladimir Putin și Xi Jinping sau cum să trăiești fericit în La-La-Land

Preocuparea pentru nemurire a omului nu este nouă, dar atunci când aceasta se transformă în obsesie, devine o himeră într-un univers haotic, greu de controlat. Omul care-și neagă finitudinea, are, din punct de vedere psihologic, trăsături specifice de personalitate: de la frica de moarte, până la narcisism accentuat, până la cult al personalității și delir de grandoare.

Unora le e suficient să fie nemuritori simbolic, prin operele lor sau prin campaniile lor militare.

Alexandru cel Mare era obsedat să rămână în eternitate și de aceea a înființat mai multe orașe care-i poartă numele.

Lenin – alt obsedat de nemurire – e mumificat și expus în Mausoleul din Piața Roșie, din Moscova.

Qin Shi Huang, primul împărat al Chinei Unite, patologic obsedat de nemurire, lua pastile cu mercur, crezând sincer că va trăi veșnic.

Kim Ir Sen, fondatorul Coreei de Nord, este declarat oficial „Președintele Etern”, iar cultul său continuă după moartea sa, prin moștenitorii săi, la fel de maniaci ca și el.

Acești oameni sunt „iluzorii”

Recenta discuție dintre Vladimir Putin și Xi Jinping, care, din binecuvântate rațiuni tehnologice, a ajuns la urechile publicului, pe tema nemuririi, i-au făcut pe oamenii de știință să zâmbească: acești oameni sunt „iluzorii”, spune profesorul Éric Boulanger, specialist în geriatrie, intervievat de revista franceză „Paris Match”.

„Odată cu dezvoltarea biotehnologiei, organele umane pot fi transplantate continuu… oamenii se pot întineri pe măsură ce îmbătrânesc și ar putea chiar deveni nemuritori”, i-a spus Xi Jinping lui Putin, iar profesorul Boulanger comentează pentru revista franceză:

„Putem purta dezbateri despre economie, imigrație sau securitate, așa cum îi place lui Donald Trump, dar aici atingem esențialul: viața. Din punct de vedere științific, afirmațiile lor nu au nicio bază. Astăzi, în ciuda progreselor considerabile în medicină și biologie, nimeni nu s-a descurcat mai bine decât Jeanne Clement, care a murit la 122 de ani acum aproape treizeci de ani. Și de atunci, în ciuda progreselor în imagistica medicală, chimioterapie, transplanturi și biotehnologie, nicio ființă umană nu a depășit acest record. Limitele longevității par a fi stabilite în jurul a 125 de ani, poate cel mult 135 de ani. Suntem foarte departe de nemurire”.

„Acești americani bogați înghit tot ce există”

Întrebat dacă unii miliardari din Sillicon Valley, care investesc averi impresionante în programe de longevitate sunt serioși în demersurile lor, Boulanger a răspuns:

„Este aceeași problemă. Acești americani bogați înghit tot ce există: medicamente, suplimente alimentare, diverse injecții. Drept urmare, nici măcar nu știm ce funcționează și ce nu. Domnul Johnson a luat rapamicină, un medicament puternic, înainte de a fi nevoit să se oprească din cauza infecțiilor pielii și plămânilor. Corpul său a devenit un laborator experimental, fără nicio validare științifică. Putem testa orice și totul, dar asta nu înseamnă că putem controla îmbătrânirea”.

Ideea de a înlocui un corp întreg, organ cu organ este de-a dreptul delirantă, spune profesorul Boulanger: „Să luăm un exemplu: dacă rinichiul tău îmbătrânește, putem lua în considerare un transplant. Dacă inima ta îmbătrânește, poate și ea. Dar ce facem cu țesuturile conjunctive, cu vasele de sânge, cu creierul? Nu vom înlocui niciodată totul. Și transplanturile de creier nu există, nici la oameni, nici la animale. Nu știm cum să reconectam miliardele de neuroni, nervii, măduva spinării. A vorbi despre un „transplant de creier” este o prostie totală”.

„Trebuie să distingem știința de fantezie”

Un alt argument a fost și acesta demontat: progresele în medicina regenerativă: organoide, celule stem, bioimprimare…

Nici aici răspunsul nu a fost pozitiv: „Trebuie să distingem știința de fantezie. Da, știm cum să creștem pseudo-organe în laborator, cum ar fi fragmente de țesut cardiac care se contractă într-o placă de cultură. Dar o inimă reală este mult mai mult decât atât: mai multe structuri diferite, artere coronare, valve… Suntem doar la 5% din drumul spre recrearea unui organ funcțional. Cât despre imprimarea biologică, aceasta ne permite să grupăm celulele, dar nu și să creăm vase reale sau structuri complexe. Astăzi, singura aplicație clinică rămâne transplantul de celule stem, care poate înlocui un organ defect. Dar cu siguranță nu pentru a întineri”.

Epigenetica – cea mai importantă revoluție

Profesorul Boulanger adaugă că singurul lucru care poate inversa cursul îmbătrânirii este schimbarea modului de viață – mâncare adecvată, somn, corp mai dinamic, creier mai dinamic.

Dă asigurări că trei tipuri de medicamente sunt promițătoare pentru combaterea îmbătrânirii, dar nu face niciun fel de promisiune și mai spune că mai e mult până departe: senoliticele (medicamente care vizează celulele senescente), tratamentele folosite pentru diabet pe bază de methformină sau inhibitorii GLP-1 (Ozempicul) ar putea încetini îmbătrânirea, dar aceasta nu este decât o ipoteză ce trebuie dovedită.

Epigenetica, potrivit lui Boulanger, este cea mai importantă revoluție: datorită biomarkerilor epigenetici, putem estima dacă corpul nostru este mai bătrân sau mai tânăr decât vârsta noastră civilă. Însă doar un mod de viață sănătos, spune prof. Boulanger, poate fi promisiunea pentru o viață lungă. În niciun caz pentru nemurire!