Oaia Kiki nu își poate folosi picioarele, dar conduce singură un scaun cu rotile. Povestea care a uimit internetul

Povestea ei începe însă cu mult înainte de momentul în care a ajuns să „conducă” prin curtea sanctuarului în care trăiește, scrie Blic. Kiki s-a născut cu probleme severe de mobilitate, iar șansele ei de supraviețuire au fost considerate foarte mici.

Ce i s-a întâmplat lui Kiki înainte să ajungă la sanctuar

Kiki s-a născut în Massachusetts, în 2021, cu membre deformate și cu partea posterioară a corpului paralizată. Mama ei fusese infectată în timpul gestației cu virusul Cache Valley, un virus transmis prin țânțari care poate provoca malformații grave la miei atunci când infecția apare în anumite perioade ale sarcinii.

La doar 11 zile de la naștere, Kiki a ajuns la sanctuarul Don’t Forget Us, Pet Us din North Dartmouth, Massachusetts. Era foarte slăbită, iar mama o respinsese și nu o mai hrănea. Deb Devlin, una dintre persoanele care se ocupă de sanctuar, a preluat îngrijirea mielului.

Primele încercări au fost să o ajute să meargă

La început, îngrijitorii au încercat mai multe metode pentru a-i îmbunătăți mobilitatea. Kiki a trecut prin exerciții de fizioterapie, stretching, tratamente cu laser și alte intervenții, însă acestea nu au reușit să-i redea capacitatea de a merge. La un moment dat, echipa a schimbat însă abordarea.

În loc să încerce permanent să facă organismul lui Kiki să funcționeze asemenea celui al unei oi care poate merge, îngrijitorii au început să se concentreze asupra lucrurilor pe care ea le putea face deja. Iar aici a apărut un indiciu important.

Kiki învățase să folosească jucării interactive pentru copii, apăsând butoanele cu capul. Îi plăcea în special să caute anumite sunete și melodii. Ulterior, îngrijitorii au observat că putea chiar să manipuleze comenzile unui radio. Atunci s-a nascut ideea joystickului.

Cum a învățat Kiki să „conducă”

Dacă putea controla jucării și alte obiecte cu ajutorul capului, îngrijitorii s-au întrebat dacă nu ar putea face același lucru cu un dispozitiv de deplasare.

Au încercat să adapteze un cărucior, iar ulterior au obținut o bază de scaun cu rotile motorizat. Au montat deasupra o structură asemănătoare unui cărucior și au mutat joystickul într-o poziție în care Kiki îl putea acționa cu capul. Rezultatul i-a surprins chiar și pe cei care o îngrijeau.

Potrivit lui Deb Devlin, Kiki a început să folosească dispozitivul în doar câteva secunde. Cu ajutorul joystickului, poate controla deplasarea înainte și înapoi și poate vira în diferite direcții. Cu alte cuvinte, Kiki nu este pur și simplu transportată într-un scaun cu rotile. Ea controlează singură dispozitivul.

O oaie care nu a renunțat la lucrurile care îi plac

Viața lui Kiki nu se rezumă însă la scaunul cu rotile. Sursele despre ea spun că oaia este foarte curioasă și că îi plac muzica, televizorul și activitățile care îi permit să interacționeze cu mediul. A fost filmată dansând, jucându-se cu bule de săpun și bucurându-se de masaje și de o suprafață cu vibrații.

Kiki este, de asemenea, foarte apropiată de celelalte animale din sanctuar. Deb Devlin spune că uneori ajunge să aibă un rol asemănător celui de „mamă” pentru animalele orfane care ajung acolo. Sanctuarul găzduiește aproximativ 40 de animale, printre care porci, vaci, cai, găini, rațe și porumbei, unele dintre ele având la rândul lor dizabilități.

Povestea lui Kiki a devenit virală

Imaginile cu simpatica oiță care își controlează singură dispozitivul de mobilitate au fost distribuite masiv pe rețelele sociale. Povestea a ajuns inclusiv în presa americană și internațională, iar videoclipurile publicate de sanctuar au atras numeroase reacții.

Cazul lui Kiki este interesant nu pentru că ar demonstra că animalul „gândește ca un om” sau că tehnologia i-a schimbat comportamentul, afirmații care ar merge dincolo de ceea ce pot confirma sursele.

Ceea ce poate fi observat direct este mult mai simplu și, poate, mai impresionant: Kiki a învățat relația dintre mișcarea joystickului și deplasarea dispozitivului și folosește această abilitate pentru a se deplasa independent. Povestea lui Kiki este, în esență, una despre adaptare. Iar imaginile cu ea apăsând joystickul cu capul au transformat o soluție improvizată pentru un animal cu dizabilități într-una dintre cele mai neobișnuite povești despre adaptare și tehnologie.