25 de ani de la bătălia de la Costeşti. În urmă au rămas poveşti şi o cârciumă botezată "La Jandarmul Tăvălit". Povestea mineriadei din ianuarie 1999

În ianuarie 1999, peste 15000 de mineri ai Companiei Naţionale a Huilei din Valea Jiului au declanşat un protest, ca răspuns la deciziile guvernului de a nu fi crescute salariile minerilor şi de închidere a unor mine nerentabile. Guvernul refuză solicitările minerilor, iar aceştia ameninţă cu venirea la Bucureşti.

Mai multe trupe de jandarmi intră în defileul Jiului, construind baricade pe şosea, inclusiv prin detonarea stâncilor, în încercarea de a bloca accesul minerilor. La 15 ianuarie 1999 Judecătoria Petroşani declară ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Miron Cozma decide începerea „Marşului spre Bucureşti”.

Rând pe rând, baricadele şi barajele ridicate de forţele de ordine erau înlăturate şi nimic nu arăta că minerii pot fi opriţi. Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada Bucureşti - Piteşti au fost grupate dispozitive de jandarmi. În data de 21 ianuarie 1999, forţele de ordine, peste 2000 la număr, s-au confruntat cu cei peste 15.000 de mineri, câmpul de luptă fiind comuna Costeşti din judeţul Vâlcea. În urma confruntării, peste 1500 de jandarmi sunt luaţi prizonieri, iar coloana de mineri îşi continuă marşul spre Râmnicu-Vâlcea.

Aflat în faţa unui conflict fără precedent, Primul Ministru Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la mânăstirea Cozia, la 22-23 ianuarie. În urma acestei întâlniri a fost încheiată „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja şi Bărbăteni şi neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor.

FOTO

VEZI AICI GALERIA FOTO PE MEDIAFAX ZOOM