01:07, 19 Dec. 2022
Miza politică internă a intrării României în spaţiul Schengen s-a fîsîit. Mi-a adus aminte de speranţele privind intrarea ţării noastre în NATO în 1997, dar atunci preşedintele Emil Constantinescu a obţinut totuşi un Parteneriat Stragegic cu Alianţa, cît şi un program clar al intrării noastre în NATO. Faptul că n-a ezitat ulterior nici asupra deciziei de a permite aeronavelor americane suvolul asupra României, împiedicîndu-le în schimb să treacă pe cele ale ruşilor (gest cu costuri electorale dramatice pentru preşedinte, care în cele din urmă şi-a retras candidatura pentru al doilea mandat) a făcut diferenţa între cele două momente, intrarea în NATO şi intarea în Schenghen: primul a fost gestionat de Emil Constantinescu, om de stat. Al doilea, de Klaus Iohannis, om de golf, sky şi selfie-uri la piramide, care n-a făcut nimic pentru aderarea la Schengen. A obţinut doar bătăi pe umăr, de complezenţă şi un amarnic şi deprimant ”vom vedea”. Cu aveastă ocazie, s-a văzut diferenţa între cei doi preşedinţi: unul a fost om de stat, iar cel de-al doilea a rămas cu mentalitate de primar dintr-un oraş de provincie.