Bruxelles-ul a luat măsuri decisive împotriva Principatului. În ciuda faptului că pretinde că a aderat la politicile de conformitate și cooperare, Monaco se află pe lista neagră AML/CFT alături de națiuni precum Venezuela, Kenya și Liban. Motivele invocate sunt eșecul de a dezvălui beneficiarii efectivi finali ai entităților înregistrate dar și progresul lent în adoptarea reglementărilor internaționale.
Listele cu proprietăți de mai multe milioane de euro sunt afișate în mod deschis în vitrinele de pe străzile înguste ale Principatului, în loc să fie păstrate confidențiale. Persoanele înstărite, care au adesea afaceri financiare ascunse, își asigură aici averea prin investiții imobiliare, societăți fantomă sau conturi bancare protejate. Potrivit unui agent imobiliar local, „tacticile financiare complexe sunt practica standard aici, nu excepții ocazionale”. „Mai multă supraveghere? Doar mai multă birocrație”. „Cu toate acestea, clienții rămân neclintiți.” „Ei dispun de mijloace.”
Scandalul Panama Papers a indicat anterior legăturile Principatului Monaco cu entitățile offshore, în timp ce anchete recente din Franța și Italia au demonstrat utilizarea societăților-paravan monegasce pentru spălarea de bani proveniți din scheme frauduloase și falimente manipulate, precum și pentru evaziune fiscală. Un caz notabil investigat de Guardia di Finanza a scos la iveală facturi frauduloase în valoare totală de peste 60 de milioane de euro, aceste fonduri fiind ulterior direcționate către achiziții imobiliare în zona de lux Fontvieille.
Cu o suprafață de doar 2 kilometri pătrați, fără impozit pe venit și cu un sistem judiciar perceput ca fiind lipsit de suficientă independență, Monaco continuă să atragă elita mondială. Autoritățile monegasce se declară „surprinse și dezamăgite” de acțiunea Comisiei Europene și își declară intenția de a se angaja în discuții pentru a fi eliminate de pe listă. Cu toate acestea, Bruxelles-ul susține că transparența nu mai este o chestiune de alegere, nici măcar în cel mai orbitor loc al Mediteranei.
Dincolo de ferestrele sale cu vedere la mare și de cazinourile sale discrete, Monaco persistă ca un puzzle în care opulența și obscuritatea coexistă și se întrepătrund într-un mod incomod. Iar Europa, în sfârșit, pare hotărâtă să facă lumină în această situație.