10:33, 20 Sept. 2020
După ce pericolul naţional-comunismului a fost înlăturat la începutul anilor ‘50 cu mijloace brutale, în urma inventării acuzaţiei de “titoism” şi orchestarea proceselor-spectacol în Cehia şi Ungaria (în cazul României, eliminarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu s-a produs ceva mai discret), Stalin a sesizat totuşi necesitatea unor concesii făcute comuniştilor din ţările “blocului sovietic”, dîndu-le acestora posibilitatea să-şi afişeze “patriotismul” comunist prin epurări de nuanţă antisemită ale “partidelor frăţeşti”. Tonul l-au dat procesele “halatelor albe” de la Moscova şi mai ales condamnarea liderului comunist evreu din Cehoslovacia, Rudolf Slanski. În sfîrşit, Gheorghiu Dej primea la Bucureşti mult aşteptatul semnal pentru anihilarea vechilor săi rivali “moscoviţi”. Astfel, în istoria PMR, anul 1952 avea să fie un an al demascării “devierii de dreapta”, prilejul inventat cu voia Kremlinului de a prelua singur întreaga putere în România