Strategia particulară de urmărire le permite ţărilor asiatice să evite noul val al pandemiei de Covid-19, care copleşeşte Europa. Deşi, în mod evident, aceasta nu este o soluţie miraculoasă, Japonia se confruntă, de asemenea, cu o creştere de cazuri, ar putea ajuta la un control mai bun al circulaţiei virusului, relatează Le Figaro.

În Europa, când o persoană e pozitivă, autoritatile căuta să afle pe cine ar fi putut infecta. În Coreea de Sud, China, Singapore sau Japonia, anchetatorii apelează la o metodă total opusă şi caută să afle cine a infectat persoana respectivă. Obiectivul: întoarcerea la sursa infecţiei, la pacientul zero şi la locul unde s-ar fi format focarul, pentru a putea apoi preveni (şi izola) pe cei care erau prezenţi în acel moment sau care erau în contact cu sursa.

Această aşa-numită urmărire „retrospectivă”, deja folosită în cazurile de tuberculoză sau rujeolă, se bazează pe modul în care  este transmis virusul. După cum explică Antoine Flahault, epidemiolog şi profesor de sănătate publică la Universitatea din Geneva, în cazul acestui coronavirus s-a observat că ”80% până la 90% din cazurile de Covid-19 nu infectează alte persoane sau doar una singura; aceşti oameni nu participă la dinamica epidemiei. Pe de altă parte, 10-20% dintre persoanele infectate pot infecta mai multe, uneori 10, 20 sau chiar mai mult. Acestea sunt principalele  surse de infectare care trebuie urmărite ca prioritate. " Acesta este motivul pentru care, potrivit lui, „monitorizarea occidentala se rătăceşte” şi pierde timpul.

Urmărirea retrospectivă a avut loc de la început în Japonia, explică prof. Hitoshi Oshitani, virusolog la Universitatea Tohoku şi unul dintre artizanii strategiei guvernului japonez. „Ne-a permis să identificăm foarte devreme caracteristicile comune ale focarelor, şi anume cei „3C ” (”closed ”pentru mediu închis, ”crowded ”pentru aglomerat  şi ”close” pentru contact strâns).” Concret, explică el, asistenţii medicali special pregătiţi  întreabă cazurile confirmate în detaliu despre activităţile lor din ultimele 14 zile pentru a identifica sursa infecţiei. Un aspect important este acela că Japonia testează mai puţin decât Franţa şi preferă să se bazeze pe aceste investigaţii, de unde şi dificultatea de a compara cele două metode.

O altfel de urmărire 

Alte ţări în care virusul circulă foarte puţin astăzi, cum ar fi Coreea de Sud, China sau Singapore, practică această urmărire într-un mod mai eficient, folosind date GPS de la telefoane mobile, istoric de carduri bancare sau camere de supraveghere. Ceea ce Japonia nu face pentru că este „contrar politicii de protecţie a vieţii private”, asigură profesorul Oshitani. Cu toate acestea, autorităţile se bazează pe o aplicaţie mobilă „care poate identifica contactele cazurilor confirmate”. Antoine Flahault aminteşte, de asemenea, că în multe ţări care aplică această metodă, „hotelurile au fost rechiziţionate pentru a izola purtătorii de viruşi de cei sănătoşi”.

„Aceasta strategie este relativ uşor de integrat în sistemele de urmărire a contactelor instalate în ţările occidentale”, a spus dr. KJ Seung, care lucrează la urmărirea contactelor pentru statul american Massachusetts. Potrivit acestuia, nu necesită „nicio tehnologie nouă”, ci „o simplă reorganizare”. Cu toate acestea, este eficient numai dacă virusul nu circulă prea activ, deoarece necesită mult timp şi efort, îşi aminteşte profesorul Oshitani.