DIZGRAŢIAŢII. România, de 10 ori mai multe condamnări la CEDO în ultimii 3 ani

Lipsa condiţiilor din penitenciare, a spaţiului, a igienei au făcut ca România să ajungă pe lista neagră. Numai în ultimii trei ani, ţara noastră a avut de 10 ori mai multe condamnări. DIZGRAŢIAŢII, campania lansată de MEDIAFAX a arătat, în ultimele luni, faţa nefardată a acestui sistem de detenţie.

777 afișări
Imaginea articolului DIZGRAŢIAŢII. România, de 10 ori mai multe condamnări la CEDO în ultimii 3 ani

DIZGRAŢIAŢII. România, de 10 ori mai multe condamnări la CEDO în ultimii 3 ani

În anul 2016, România a avut de plătit nu mai puţin de 1,6 milioane euro în urma proceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deţinuţii au reclamat în toate cazurile lipsa spaţiilor, a igienei, lipsa apei calde şi prezenţa şobolanilor în celule. Iar condamnările la CEDO cresc în fiecare an, ajungând de la 32 în 2013, la de 10 ori mai mult în 2016, potrivit datelor făcute publice de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În România, gradul de ocupare a închisorilor se calculează după două metode diferite. Pe niciuna, situaţia nu iese bine, numărul deţinuţilor fiind fie la limita maximă, fie depăşind numărul locurilor din penitenciare. Astfel, standardele europene ale Consiliului Europei, prin Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) obligă la asigurarea unui minimum de 4 metri pătraţi de spaţiu pentru fiecare deţinut. Legislaţia românească a adoptat acest standard, însă doar pentru penitenciarele de maximă siguranţă şi deţinuţii cu regim închis sau pentru penitenciarele renovate sau nou construite (care încă nu există). Pentru deţinuţii cu regim deschis şi semideschis, se aplică un standard de minimum 6 metri cubi de aer. Astfel, la calculul combinat pe legea românească, gradul de ocupare al închisorilor iese mai mic decât cel obţinut prin calculul după standardele europene (CPT). Spre exemplu, în închisorile de maximă siguranţă sunt încarceraţi şi deţinuţi care au regim deschis sau semideschis şi care intră la calculul pe metri cubi, nu pe metri pătraţi.

Astfel, pe legea românească, care combină standardul european de 4 metri pătraţi cu cel de 6 metri cubi pentru deţinuţii în regim deschis şi semideschis, gradul de ocupare al penitenciarelor din România (inclusiv spitale) era, la sfârşitul lunii ianuarie 2017, de 98%.

Aplicând doar standardul european de 4 metri pătraţi, gradul de ocupare al sistemului penitenciar românesc este mult mai mare, de 145% la finalul lunii ianuarie 2017.

Cu un număr total de 27.308 deţinuţi la 31 ianuarie 2017, sistemul penitenciar din România, cu tot cu spitale şi centre de educare şi de detenţie, are o capacitate de 27.744 de locuri (pe standardul de calcul românesc, care combină suprafaţa de 4 metri pătraţi cu volumul de aer de 6 metri cubi) sau de 18.970 de locuri (pe standardul european, de 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut).

Campania DIZGRAŢIAŢII, lansată de agenţia MEDIAFAX în urmă cu trei luni, arată tocmai faţa nefardată a acestui sistem. Reportajele din opt penitenciare (Ploieşti, Jilava, Târgu Jiu, Craiova, Giurgiu, Brăila, Târgşor, Spitalul Jilava) au arătat tocmai lipsa condiţiilor pentru care europenii ne dau ultimatum.

,Primul impact cu detenţia a fost foarte urât! Când m-a băgat pe arest prima oară şi am văzut uşile alea mari şi cu zăvoarele alea mari am zis «Doamne, unde e aicea?» Pe urmă m-am dus în baie şi mi-a trecut un şoarece din ăla mare peste picior, un şobolan. M-am speriat, am bătut în uşă, am zis, «Bă, ce-i aici, murim»?! Şi când am văzut că mi-a trecut şobolanul peste picior sau în alte seri când fugea din coşul de gunoi, nu îmi venea să cred. Doamne, unde sunt? Oi mai scăpa de aici?” , povestea Ionuţ Ivan, încarcerat la Penitenciarul Ploieşti.

Şi nici când vine vorba de sănătate nu e mai bine. Un reportaj în cadrul Spitalului Penitenciar Jilava a scos la iveală că unele aparate medicale din magazia unităţii sunt din anul 1976, iar altele au 20 de ani vechime.

,,Am trecut pe la Rahova, Jilava, Colibaşi, Mărgineni şi Ploieşti. Realitatea din sistemul penitenciar este foarte urâtă! Nu sunt condiţiile care trebuie. Sunt unele penitenciare în care nu ai cum să trăieşti. La Jilava, când mă duceam, vedeam numai mizerii, bidoane cu apă să îţi dea la baie să spele pe jos pe acolo, mirosea urât în toate camerele, nu puteai să stai, mulţi în cameră, paturi şi saltele urâte. Saltelele astea sunt de 50 de ani, mai bine de 50 de ani, nu le spală nimeni. Vine omul, îşi pune cearceaful pe el, iar a doua zi nu mai miroase a parfum, miroase de la saltea. Mă uitam acum la Mărgineni, mă uitam la penitenciarul ăla, când am venit în 2013 şi am ieşit prima oară la baie nu ştiam unde e baia, nu ştiam unde e. Când am ieşit să facem baie 50 de inşi, într-o cameră cât asta şi curgea apă de sus din tavan, din ţevile alea, am zis «cum facem noi baie 50 de inşi, toţi la grămadă acolo?». Ne-am încadrat câte doi-trei la o ţeavă, ne-am spălat, «haideţi mă, băgaţi-vă acolo». Dar am zis că nu e adevărat, unde am ajuns, în iad, unde am ajuns aici?! Nu e posibil aşa ceva”, spune Ivan.

Iar problemele nu se termină aici. De cealaltă parte, tot din lipsa condiţiilor şi a banilor, angajaţii pleacă masiv din sistem. În momentul de faţă există închisori în care un paznic are răspunderea a 300 de deţinuţi.

"Problema este de presiunea pe care o pui pe angajaţii ăia lăsându-i să lucreze singuri, nu neapărat presiunea psihică printre atâţia deţinuţi, cât presiunea fizică, efortul fizic de a sta 12 ore în picioare să meargă dintr-un capăt la altul al secţiei, să răspundă la telefon, să consemneze registrul de intrări-ieşiri, să facă percheziţii, să supravegheze servitul mesei şi aşa mai departe. Astăzi avem 542 de angajaţi la un efectiv de 1.228 de deţinuţi. Lucrează în patru ture, însă ponderea nu este dată de cei care efectuează serviciul operativ, pentru că avem serviciul medical, serviciul administrativ, serviciul educativ care se ocupă de activităţile de integrare, seviciul de şcolarizare, programele educative sunt multiple şi e mult de discutat aici. Deci, trebuie făcute angajări, trebuie daţi bani, ca să concluzionăm", spune Cristian Micu, purtătorul de cuvând al Penitenciarului Jilava.

Ultimul penitenciar a fost construit în România în anul 1994, în Giurgiu, dar nu a fost finalizat nici până azi. Proiectul privind un penitenciar public-privat nu s-a materializat niciodată, iar în 2017, conducererea ANP anunţă modernizări la două închisori.

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici