Prima pagină » Social » Cum să-ți urci România în cap | Spectacol al lui Theo Rose cu pionieri la Sala Palatului | Germina Nagâț, cercetător CNSAS: „Nu toți foștii pionieri sunt amnezici”

Cum să-ți urci România în cap | Spectacol al lui Theo Rose cu pionieri la Sala Palatului | Germina Nagâț, cercetător CNSAS: „Nu toți foștii pionieri sunt amnezici”

De obicei o artistă căutată și iubită de publicul român, Theo Rose a reușit să inflameze spiritele la sfârșitul săptămânii trecute, când, în cadrul spectacolului său de la Sala Palatului, a adus pe scenă copii îmbrăcați în uniforme de pionier, care au cântat „Noi în anul 2000”. Dar nu toată lumea a primit bine momentul.
Luiza Moldovan
16 nov. 2026, 18:14, Social

Germina Nagâț este cercetător științific și membră în Colegiul Consiliului Național pentru Stduierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Aceasta critică vehement momentul „pionierilor” aduși pe Scena Sălii Palatului exact așa cum erau aduși și în perioada dictaturii lui Ceaușescu.

„Cei mai tineri, care ați sărit plictisiți de ora de istorie, trebuie să știți că uniforma în care sunt îmbrăcați copilașii urcați pe scenă, în timp ce cântă fericiți șlagărul Noi în anul 2000, este uniforma organizației de pionieri a Partidului Comunist Român”.

„Așa stau lucrurile într-o dictatură”

Cercetătoarea amintește că a purtat ea însăși uniforma de pionier, asemenea colegilor din generația sa, și descrie experiența ca pe o obligație impusă de regimul comunist.

„Dacă erai școlar între 7 și 14 ani, nu puteai refuza să fii pionier. Până intrai la liceu (și treceai, tot obligatoriu, la UTC – organizația de tineret a aceluiași partid comunist) trebuia să porți cravata roșie în fiecare zi. Așa stau lucrurile într-o dictatură – te îmbraci în ce ți se spune, nu în ce-ți dorește inima”, scrie aceasta pe contul său de FB

„Întrebarea este dacă adulții responsabili și-au dat acordul”

Dar, dincolo de alegerea artistică, Germina Nagâț spune că problema care o preocupă este implicarea copiilor într-o reprezentare a unei organizații cu rol ideologic în timpul comunismului.

„Rezonurile estetice care stau la baza acestui final de spectacol artistic mă lasă rece. Singura mea întrebare este dacă adulții responsabili pentru acești copii și-au dat acordul pentru o costumație care-i transformă, practic, într-un instrument de propagandă comunistă”, scrie cercetătoarea.

Nagâț anticipează și argumentul prin care unii ar putea apăra libertatea de expresie, dar spune că acest lucru nu poate justifica promovarea unei dictaturi în care celelalte drepturi fundamentale sunt încălcate.

„Nu poți invoca un drept fundamental (în cazul nostru, libertatea de expresie) împotriva altui drept fundamental”, susține ea.

Cercetătoarea are un mesaj și pentru cei care minimalizează experiența generațiilor care au trăit în comunism:

„Și nu toți foștii pionieri sunt amnezici, ori dispuși să dea rahatul cu parfum. Puteți continua s-o faceți, dar fiți convinși că, în cele din urmă, duhoarea ne va sufoca pe toți”.

Ce și cine au fost pionierii

Organizația Pionierilor nu era doar o organizație școlară sau o formă de apartenență simbolică. Aceasta a fost înființată în 1949 ca organizație politică de masă a școlarilor, subordonată Partidului Muncitoresc Român, ulterior redenumit Partidul Comunist Român.

După 1966, organizația a fost trecută sub conducerea directă a PCR, iar vârsta de intrare a fost coborâtă la șapte ani. Ea îi cuprindea pe elevii din clasele a II-a până la a VIII-a.

Potrivit studiului, statutul organizației prevedea inclusiv educarea copiilor pentru a deveni „constructori de nădejde ai societății socialiste”, în spiritul devotamentului față de Republica Populară Română.

Cravata roșie reprezenta principalul semn de apartenență la organizație, iar insignele și uniformele făceau parte din identitatea vizuală a acesteia.

Iată, deci că invocarea Germinei Nagâț are o justificare istorică profundă.

Scurt context

Spectacolul „Acorduri ample” a avut loc pe 12 noiembrie 2026, la Sala Palatului.

Potrivit prezentării oficiale, Theo Rose a propus o călătorie muzicală prin repertoriul românesc al anilor 1950-1980, cu reinterpretări ale unor melodii care au marcat mai multe generații.

Organizatorii au descris proiectul drept o incursiune în muzica unei perioade în care cântecele au reprezentat, pentru mulți români, „o formă de libertate într-o perioadă în care libertatea era greu de găsit”.

Recomandarea video