MOTIVELE pentru care congresmenii americani NU ar autoriza intervenţia în Siria

Opoziţia faţă de actacuri este formată din trei grupuri principale:

- republicanii ultraconservatori afiliaţi Tea Party: izolaţionişti, ei consideră că Statele Unite nu au nimic de-a face cu un război civil între sirieni. Această aripă este încarnată de senatorul Rand Paul, un oftalmolog din Kentucky, al cărui slogan ar putea fi "Mai întâi America".

- democraţii antirăzboi: ei au votat împotriva războiului din Irak şi intervenţiei în Libia şi sunt dispuşi să voteze împotriva lui Barack Obama pentru a rămâne fideli principiilor lor. Câţi vor întrăzni să se revolte? Un indiciu: în iunie 2011, 70 de democraţi din Camera Reprezentanţilor (din totalul de 192) au votat împotriva unei rezoluţii care ar fi validat a posteriori campania militară din Libia, iniţiată cu trei luni înainte.

- republicanii şi democraţii mai degrabă intervenţionişti dar care afirmă că acest conflict este de acum prea avansat. În opinia lor, preşedintele Bashar al-Assad ar fi trebuit înlăturat de la putere în urmă cu un an. Ei apreciază că bombardamentele riscă să favorizeze extremiştii.

"Cine va umple vidul lăsat de îndepărtarea lui Assad?", l-a întrebat Michael McCaul, preşedintele comisiei pentru Securitate Internă, pe John Kerry, miercuri.

Toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanţilor şi 35 dintre cele 100 din Senat vor fi reînnoite în noiembrie 2014, şi toţi cei ale căror mandate se încheie vor trebui să aibă în vedere alegerile primare.

"Alegerile primare au loc în mai puţin de un an, iar candidaţii îşi păzesc spatele întrebându-se dacă vor trebui să înfrunte pe cineva din propriul partid pentru că au luat poziţie în favoarea preşedintelui", explică fostul senator republican Jon Kyl.

Republicanii se tem în special că vor fi depăşiţi de mişcarea lor de dreapta, etichetată drept Tea Party.

"Şi nu uitaţi că odată cu redecuparea electoratului Camerei, circumscripţiile sunt de acum foarte omogene: alegerile care contează sunt, prin urmare, cele primare", aminteşte Larry Sabato, directorul centrului de studii politice de la Universitatea din Virginia.

Sondajele efectuate dezvăluie o opinie publică sceptică, chiar reticentă: potrivit unei anchete a institutului Gallup, publicată vineri, 51 la sută dintre americani se opun atacurilor în Siria (faţă de 36 la sută care sunt favorabili), o proporţie mai importantă decât înaintea declanşării războaielor din Golf (1991), din Kosovo (1999), Afganistan (2001) şi Irak (2003), potrivit Gallup.

Potrivit unei numărători a Washington Post, vineri seara, 224 de membri ai Camerei Reprezentanţilor (din totalul de 433) au luat poziţie sau inclină spre respingerea intervenţiei.

Alegătorii cei mai refractari au afirmat că aleşii i-au bombardat cu scrisori şi apeluri telefonice şi interpelându-i în public.

"Vă privesc în ochi, nu ezită", a povestit vineri reprezentantul republican Kevin Crameri, din North Dakota, unde avusese o reuniune politică. "Se opun categoric unei intervenţii militare", a declarat el. "Pe cei care sunt pentru, nu îi auzim".

În definitiv, susţinătorii lui Barack Obama recunosc că îi vor supăra pe alegătorii lor aprobând atacurile, dar apreciază că credibilitatea Statelor Unite depinde de acest lucru.

"Mă apasă, evident", a recunoscut democrata Dianne Feinstein, senatoare de California şi preşedinta comisiei pentru Serviciile de Informaţii. "Nu există nicio îndoială că mesajele pe care le primim sunt toate negative".

"Dar, vedeţi, ei nu ştiu ce ştiu eu. Ei nu au auzit ce am auzit eu", se justifică ea. "Şi mi-ar plăcea să cred că după 20 de ani, am dobândit o oarecare competenţă pentru a alege grâul de neghină şi pentru a compara acolo unde suntem astăzi cu acolo unde eram înainte de a merge în Irak", adaugă democrata, asigurând că probele privind implicarea regimului Assad în atacurile chimice sunt, de data aceasta, solide.