Video REPORTAJ VIDEO Salvatorii lui Dănuţ: Ne-am rugat la Dumnezeu. Când am pus mâna pe copil am simţit fericirea

10 ore de nesiguranţă, încercări şi disperare. Aşa a arătat misiunea pompierilor de marţi, din Teleorman, pentru a-l salva pe Dănuţ, copilul de aproape doi ani, căzut într-un puţ la adâncimea de 16 metri. Salvatorii au vorbit despre ziua în care plânsul lui Dănuţ a însemnat pentru ei viaţă.

3115 afișări

”Am pus primul mâna pe copil. Am simţit o satisfacţie deosebită, am pus mâna plin de emoţii şi fericire”. El e plutonierul adjutant Ionel Răducu, de la Detaşamentul de Pompieri Vitan. Au trecut mai bine de 12 ore de la misiunea din Teleorman. Nu a închis ochii de atunci. În momentul în care vorbeşte despre acele secunde în care Dănuţ era scos la suprafaţa, faţa i se luminează.

Pentru angajatul ISU, plânsul copilului a însemnat viaţă.

”Plângea, a plâns toată perioada intervenţiei. Era monitorizat video şi audio şi se auzea. Când am pus mâna pe el încă mai avea puterea să mai plângă după atâtea ore”.

Cât priveşte modalitatea în care au intervenit salvatorii...”Într-un mod popular, am folosit două tije de fier beton, îndoite la capete, la 90 de grade. Faptul că era copilul blocat şi deviaţia tuburilor, se proptea cu capul în deviaţia tuburilor şi am decis să mai băgăm o tijă pentru echilibrare şi scoaterea copilului în siguranţă. Am încercat şi cu echipamentele noastre, dar nu au dat rezultate”.

Din echipa de salvatori care a reuşit să scoată copilul din fântână au făcut parte: Adrian Dinu, comandantul Detaşamentului Special de Salvatori, Grigoraş Silviu, Răducu Ionel, Intze Ionuţ Gabriel, Iliescu Cosmin, Damaschin Adrian, Minea Alin, Pop Virgilius, Prefac Lucian, Bunea Marian, Petre Zurini Marius, Săceanu Lucian, Ghencea Eugen şi Picu Ionuţ.

Atunci când am vrut să vorbim cu salvatorii trimişi din Bucureşti, ne-au aşteptaţi toţi, chiar dacă ieşiseră din tură. Niciunul nu a vrut să vorbească fără să îi aibă alături pe colegii săi. Au salvat împreună.

”Era o bucurie, să ştiţi. Faptul că el plângea, faptul că îl vedeam pe camera că mişcă era o bucurie. Tot timpul aveam oameni care se uitau pe camera şi pe monitor. Era o bucurie, dar în acelaşi timp acele plânsete, trecând atâtea ore, e clar că într-un fel sau altul ne-au încărcat de emoţie, de tristeţe, de o emoţie în care un copil neajutorat era în acel mediu. Am încercat şi, condus de acele emoţii, am găsit soluţia optimă să aducem copilul în siguranţă”, povesteşte căpitan Adrian Dinu, comandantul Detaşamentului Special de Salvatori.

Echipa din Bucureşti se afla la o simulare în momentul când care a venit apelul. Au început să facă planul de salvare încă de pe drum. O variantă era săparea unui şanţ până aproape de copil. Riscul era însă ca malul de pământ să se surpe. A doua variantă, care a fost să îl prindă pe copil şi să îl tragă la suprafaţă. Pompierii au reuşit cu ajutorul unor tije improvizate chiar acolo lângă fântână.

”Noi am reuşit să săpăm 10-12 metri şi mai aveam de săpat, dar printr-un dispozitiv realizat la faţa locului, nu aveam cum să deţinem aşa ceva în maşină, nişte tije de fier beton am reuşit să îl extragem”, povesteşte plutonier major Virgilius Pop, iar colegul său Ionuţ Ţintă îl completează ”Nu am renunţat niciodată, am sperat că vom ajunge la el. Ne-am rugat şi la Dumnezeu că altfel nu ai cum să reuşeşti. Noi suntem bucuroşi ca am reuşit să îl scoatem şi vom fi şi mai bucuroşi când el va fi şi mai bine”.

Imaginile din momentul salvării lui Dănuţ le-a văzut toată lumea. Dar ce simţea un salvator în acel moment?

Ne răspunde plutonier major Alin Minea: ”Noi încercăm să fie totul bine, să fie în siguranţă şi el şi noi, pentru că şi noi avem copii acasă şi pe noi ne aşteaptă cineva acasă până la urmă”

”Sunt trăiri sufleteşti intense. Atâta timp cât avem copii acasă, eu am un băieţel de vârstă apropiată. Eu unul eram bucuros când îl auzeam plângând pentru că asta însemna că în regulă. E normal să plângă, orice copil plânge şi vă daţi seama în ce mediu a stat el acolo. Iar faptul că plângea era îmbucurător pentru noi. Asta ne făcea să luptăm cu şi mai multă îndârjire”, spune plutonier adjutant Silviu Grigoraş.

Dănuţ, băieţelul de aproape doi ani mai are acasă o surioară în vârstă de trei ani, iar mama lui urmează să aducă pe lume încă un copil, fiind însărcinată în aproape nouă luni.

Pompierul-salvator, în lacrimi după ce Dănuţ a fost scos din fântână

O zi obişnuită a devenit una de care îşi va aminti toată viaţa Vasile Gaiţă, primul pompier care a ajuns la fântâna unde a căzut Dănuţ, copilul de 2 ani, din Balta Sărată. Şi-a păstrat cumpătul din primul moment până la ultimul, iar la final a plâns de bucurie că băiatul a fost salvat.

Vasile Gaiţă este pompierul care a ajuns primul la locul intervenţiei şi a plecat ultimul, cu ochii în lacrimi, bucuros că Dănuţ a fost scos în viaţă din fântână. El a povestit, pentru MEDIAFAX, că ziua care îi va marca viaţa a început ca oricare alta, până când un apel la 112 anunţa o urgenţă în satul Balta Sărată.

„Ne-am deplasat la faţa locului în primă fază cu o autospecială pentru descarcerare şi o autospecială de lucru cu apă şi spumă. Am ajuns la locul intervenţiei în jurul orei 11.00, copilul era în puţ, distanţa era de aproximativ 16 metri. Când am plecat de la sediu, singurele date pe care le-am avut au fost «copil, în jur de doi ani, căzut într-o fântână. Atât!». Când am ajuns acolo am constatat că nu se poate introduce un om să îl extragem de acolo. Diametrul puţului era foarte mic, între 25 şi 30 de centimetri. Copilul se auzea, dar nu îl vedeam. Ulterior am văzut, cu ajutorul camerelor, că era agăţat de un cablu”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Vasile Gaiţă, şeful Detaşamentului de Pompieri Roşiorii de Vede.

Vasile Gaiţă a încercat găsească soluţii pentru ca echipa de salvatori pe care o conducea să reuşească să salveze copilul, care era în stare de şoc şi plângea continuu. A aflat că pe băieţel îl cheamă se numeşte Dănuţ şi că are numai un an şi opt luni.

„Copilul era într-o stare de şoc, plângea continuu. Să stai în gol, la 16 metri şi în diametrul acela, nu e uşor. I-am introdus aer, căldură şi o lanternă să aibă lumină, să se liniştească. În momentul în care am ajuns, cu lanterne, proiectoare, ce avem noi în dotare, am reuşit să-l ridicăm aproximativ un metru, cu cablul de care era el agăţat, după care am sistat totul. Cablul era foarte subţire şi exista posibilitatea să se rupă. Când au ajuns colegii de la Bucureşti au fost folosite nişte camere speciale, audio şi video, pe care le au în dotare”, a mărturisit pompierul.

Deşi spune că i-a fost foarte greu să reziste emoţiilor atunci când auzea cum vaietele copilului, Vasile Gaiţă nu s-a pierdut cu firea. O eventuală decizie greşită ar fi putut să-l coste viaţa pe Dănuţ, pentru că la picioarele lui se afla apa adâncă de 10 metri.

„Fântână are undeva la 25 de metri, peste 25, iar el s-a oprit la aproximativ 16 metri. Dacă s-ar fi rupt acel cablu, efectiv nu mai era nicio şansă să-l mai scoatem în viaţă. Familia era acolo. Încercam să îl strigăm, dar ce să poţi să comunici cu un copil de un an şi opt luni? Şi în stare de şoc. Sunetul ajungea la el cu acel dispozitiv pe care l-am coborât lângă el, camera respectivă care era dotată şi cu difuzor şi cu microfon. Iniţial am folosit o cameră de la Poliţie, care filma în interior, apoi au venit colegii de la Bucureşti. Nu îi vedeam faţa, era băgat acolo ca un dop, decât capul se vedea, atât, capul şi umerii”, îşi aminteşte Vasile Gaiţă.

Tot ce s-a putut face înainte de a fi scos a fost să i se asigure copilului aer şi căldură, pentru că altfel nu ar fi rezistat mai bine de 10 ore. Vasile Gaiţă a crezut de când a început misiunea, până la final, că Dănuţ va fi scos în viaţă, dar când l-a văzut a izbucnit în lacrimi.

„Am încercat să îi asigurăm aer şi căldură, un climat propice pentru a supravieţui. Fără aer şi căldură, totul se termina mult mai repede, nu rezista atâta timp acolo dacă nu aveam această posibilitate. Când am ajuns acolo am avut emoţii, în primul rând, să îl scoatem cât mai în siguranţă. Trebuie să îţi stăpâneşti orice emoţie. La final, nu mi-am putut stăpâni lacrimile, atunci nu am mai putut. Am izbucnit în lacrimi. Efectiv, atunci nu am mai putut. Toată lumea a izbucnit în lacrimi. Pentru noi a fost o uşurare şi o bucurie imensă. De la începutul misiunii, până la final, până în ultima secundă am crezut că o să-l scoatem în viaţă. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să-l scoatem în viaţă de acolo. Nu am plecat de lângă el, decât două minute, în lateral, luam o gură de apă şi mergeam înapoi. De mâncare nu s-a pus problema în acele momente”, a mai povestit pompierul-erou.

 

Chiar dacă a încheiat misiunea cu aplauze şi felicitări, Vasile Gaiţă mărturiseşte că nu va avea linişte până când nu va afla de la medici că Dănuţ este în afara oricărui pericol.

„Dacă dă Dumnezeu să fie bine şi să revină în sânul familiei, o să merg, cu toţi colegii mei, la el şi o să ne interesăm să aibă parte şi de o educaţie adecvată”, a mai spus comandantul Detaşamentului de Pompieri Roşiorii de Vede.

Vasile Gaiţă a împlinit 29 de ani, nu are copii şi urmează să-şi întemeieze o familie. Acesta lucrează la ISU Teleorman, din anul 2012, după ce a urmat Facultatea de Pompieri, din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

După misiunea de la Balta Sărată este considerat erou, stârnind admiraţia nu doar a familiei copilului, ci şi a superiorilor săi.

 Prognosticul rămâne rezervat din cauza problemelor pulmonare

Copilul a fost adus în Bucureşti, iar medicii au anunţat că prognosticul rămâne rezervat din cauza problemelor pulmonare.

"Am înţeles că a făcut stop cardio respirator în timpul transportului, pe o hipotermie severă, a făcut un fel de sindrom de aspiraţie, asta este problema lui, stând cu capul în jos, probabil că a vărsat sau a înghiţit apă din fântână şi deocamdată temperatura corpului s-a stabilizat, este în secţia de terapie intensivă, rehidratare, starea lui este stabilă, dar este gravă din cauza problemelor pulmonare. Prognosticul este rezervat în continuare. Este ca o pneumonie de aspiraţie, deci probleme pulmonare pentru că a intrat lichid în plămân. Deocamdată, toate intervenţiile sunt de reanimare, nu se fac intervenţii de altă natură, dec totul este pe reanimare. El este în continuare intubat, ventilat mecanic", a declarat Raluca Alexandru, purtător de cuvânt al Spitalului Grigore Alexandrescu.

Poliţiştii din Teleorman au deschis un dosar penal in rem pentru vătămare corporală din culpă, iar miercuri au fost audiate mama şi bunica lui Dănuţ.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici