VIDEO | Ambasadoarea Austriei: Croissantul nu este o invenție franceză, ci una austriacă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pentru ambasadoarea Austriei, relația dintre cele două țări seamănă cu un „fir foarte fermecător, dinamic și armonios”. Într-un nou interviu Ping-Pong, Ulla Krauss-Nussbaumer povestește cu umor despre regulile casei, punctualitate, mâncare, dans și chiar despre momentul în care un simplu „Prost” poate crea o situație neașteptată în România.

România și Austria, ca două surori

Dacă cele două țări ar fi surori, spune ambasadoarea, probabil s-ar certa din cauza regulilor casei. Austria ar fi sora strictă, preocupată ca totul să fie în ordine, în timp ce România ar privi lucrurile mai relaxat. Diferențele de temperament nu le împiedică însă să se înțeleagă

VIDEO | Ambasadoarea Norvegiei la București: Nu citești, lupul te mănâncă!

VIDEO | Ambasadoarea Greciei la București: Nu stăm tot timpul cu paharul de șampanie în mână

Orașul fără ambuteiaje

Un lucru care l-ar putea surprinde pe un român în Austria este traficul din Viena. Ambasadoarea spune că orașul nu este dominat de ambuteiaje, mai ales dacă este comparat cu ceea ce vedem în București. Pentru un român, diferența poate fi vizibilă chiar din primele ore petrecute în oraș.

Marillenknödel, gustul Austriei

Pentru cine vrea să descopere Austria prin gastronomie, recomandarea ambasadoarei este Marillenknödel, găluște fragede cu caise. Desertul combină gustul dulce al fructului cu o ușoară notă acrișoară. Este unul dintre preparatele care, pentru ambasadoare, spun ceva despre gustul autentic al Austriei.

Un „Prost” care a creat confuzie

Una dintre primele diferențe culturale pe care le-a observat în România a avut legătură cu un cuvânt aparent banal. În germană, „Prost!” este folosit atunci când ciocnești un pahar și spui „noroc”, însă în România are un cu totul alt sens. O diferență de vocabular care poate transforma un moment obișnuit într-o situație amuzantă

„Sper să ne revedem curând”

La final, Ulla Krauss-Nussbaumer spune ce și-ar dori să rămână în mintea oamenilor după ce părăsește o încăpere. Nu o descriere sofisticată, ci o dorință simplă, aceea ca oamenii să spună că speră să o revadă curând. Un răspuns care spune, poate, cel mai mult despre felul în care își vede rolul.