Cu cât cresc prețurile la gaze de la 1 aprilie, când expiră actuala plafonare. Primele oferte apărute pe comparatorul ANRE și cât înseamnă diferența în facturi

Ofertele apărute pe comparatorul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru după 31 martie, când expiră actuala schemă de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale, nu sunt doar un set de prețuri noi, ci sunt, de fapt, un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și — la unii jucători — o revenire evidentă la marje ridicate, explică Dumitru Chisaliță.

Potrivit specialistului, primele prețuri de la 1 aprilie 2026 se încadrează între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus, deci peste actualul preț plafonat actual de 0,31 de lei/kwh.

Traseul declarațiilor

Analiza vine în contextul în care nu s-a legiferat ce se întâmplă piața gazelor după expirarea plafonării, ci au fost doar mai multe declarații ale ministrului Energiei și ale premierului, dar nicio certitudine până în prezent.

Inițial, ministrul Energiei. Bogdan Ivan, a anunțat săptămânile trecute că se analizează varianta unei ieșiri graduale din schema de plafonare. Ulterior, premierul Ilie Bolojan anunța, vineri, în cadrul unui interviu la postul național de radio, Radio România Actualități, că Guvernul analizează în prezent oportunitatea prelungirii sau eliminării schemei de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale după 31 martie, când expiră actualul mecanism, iar o decizie va fi anunțată în cel mult două săptămâni.

Furnizorii au făcut apel la decidenți să stabilească ferm din timp ce urmează după 31 martie, data la care expiră actuala schemă de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale, conform unui răspuns de săptămâna trecută pentru Mediafax al președintelui Asociației Furnizorilor de Energie din România (AFEER), Laurențiu Urluescu.

În weekendul care a trecut, Bogdan Ivan a anunțat că se va introduce un sprijin similar cu cel la energie și pentru facturile la gaze – un tichet de 50 de lei lunar,pe bază de venit. „Vrem să fac același mecanism și la gaze pentru consumatorii vulnerabili, tot 50 de lei pe lună, dar o să îi ducem timp de 6 luni în sezonul rece, pentru că atunci vin facturi mari la gaze, între octombrie și martie, și atunci o să fie 100 de lei lunar pentru ei. Am pregătit deja mecanismul și o să trimit Guvernului în foarte scurt timp”, a anunțat ministrul.

Impactul asupra prețurilor

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat, când costurile cu gazele naturale luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri pentru trimestrul 2 și 3 2026 sunt de 0,31 lei/kWh, când costurile cu gazele naturale luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Europeană de Gaz TTF pentru anul 2026 sunt de 0,29 lei/kWh și când prețul facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh.

„E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh , înseamnă +32% față de prețul plafonat — iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, arată specialistul.

„Și întrebarea firească este: de ce, într-o piață unde produsul este același, diferența ajunge să fie de aproape o treime? Răspunsul nu se află în gazul natural în sine, ci în modul în care furnizorii calculează supraviețuirea și profitabilitatea după câțiva ani în care «normalul» pieței a fost înlocuit cu excepții: volatilitate, intervenții, plafonări, neplata subvențiilor, presiune pe cash-flow și o lecție învată pe pielea multora — aceea că un preț mic azi poate însemna pierderi masive mâine”, potrivit lui Dumitru Chisăliță.

Astfel, în acest context, specialistul a observă că marjele comerciale se lărgesc.

„Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa  22%. Sigur, o parte din această «marjă» este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat și previzibil”, arată președintele AEI.

Impactul se va vedea atât în buzunarul consumatorului, cât și al statului.

„Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu „se schimbă” procentual, însă, ca sumă în factură, crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statul. Factura devine mai grea din ambele direcții”, potrivit lui Dumitru Chisăliță.

Specialistul în energie arată că, în paralel, piața gazului pentru 2026 oferă un alt indiciu relevant. Datele arată un preț de 0,16 lei/kWh pe BRM , față de 0,127 lei/kWh pe TTF.

„O diferență de circa 26%, care sugerează că România continuă să internalizeze un „premiu” de preț față de hub-ul european: fie din motive de lichiditate, structură de piață, constrângeri interne, fie din costuri și risc perceput, fie din lăcomie. Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne una dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanț, chiar dacă nu explică integral creșterile mari din retailul de energie electrică”, explică Dumitru Chisăliță.

„Este o diferență de model economic”

Președintele AEI subliniază că ce e important de înțeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care „ieftin” înseamnă „periculos”. Iar consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul-oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială.

„În final, intervalul 0,32–0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul — ci lipsa de atenție la ofertă”, potrivit lui Dumitru Chisăliță.

Diferența de preț poate fi considerabilă pentru clienți:

• Plăți mai mari pentru un apartament cu 2 camere de: 150 – 1500 lei/an
• Plăți mai mari pentru o casă de: 300 – 3000 lei/an

„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără «continuăm», «nu continuăm» plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar «dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului», am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi impinge pe români «să inghită» aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri la gaze”, a conchis Dumitru Chisăliță.