Alimentele de zi cu zi care ar putea deveni în curând de lux. „Schimbările climatice afectează puternic zonele de producţie”

La apogeul civilizaţiei mayaşe, boabele de cacao erau o monedă valoroasă, folosită pentru a plăti muncitorii şi tranzacţionată în schimbul unor bunuri pe piaţă. Negustorii spanioli au adus cacao în Europa, unde a devenit un răsfăţ popular la curţile regale. În 1828, chimistul olandez Coenraad Johannes van Houten a inventat un procedeu de tratare a boabelor de cacao cu săruri alcaline şi de producere a ciocolatei sub formă de pudră care putea fi amestecată cu apă. Acest proces a transformat ciocolata într-un produs accesibil care putea fi produs în masă.

Cafeaua a fost cândva o delicatesă puţin cunoscută, folosită pentru ritualuri religioase în Etiopia, înainte ca, în secolul al XVII-lea, comercianţii occidentali să ducă băutura aromată în ţările lor de origine şi să o servească în cafenele, populare printre expeditori, brokeri şi artişti. După ce olandezii au obţinut răsaduri, cultivarea cafelei s-a extins rapid în întreaga lume şi a devenit o băutură populară, de zi cu zi.

Astăzi, ciocolata şi cafeaua sunt, din nou, în pericol de a deveni scumpe şi inaccesibile.

„Atât ciocolata, cât şi cafeaua ar putea redeveni alimente de lux, rare, din nou, din cauza schimbărilor climatice", spune Monika Zurek, cercetător principal la Environmental Change Institute de la Universitatea din Oxford.

Potrivit unui studiu din 2013, întinderi vaste de terenuri din Ghana şi Coasta de Fildeş ar putea deveni improprii pentru producţia de cacao dacă temperatura globală va creşte în medie cu două grade Celsius. „Cacaoa era pentru regi şi pentru nimeni altcineva. Schimbările climatice afectează puternic zonele de producţie... ar putea deveni din nou produs de lux", spune Zurek.

Potrivit unui studiu din 2015, schimbările climatice ar putea distruge jumătate din terenurile folosite pentru cultivarea cafelei la nivel mondial până în 2050. Un alt studiu sugerează că suprafeţele potrivite pentru cultivarea cafelei în America Latină ar putea scădea cu 88% până în 2050 din cauza creşterii temperaturilor.

Timp de mii de ani, mirodeniile au fost simbolul bogăţiei şi al puterii. Cererea de mirodenii a dus la apariţia primelor rute comerciale globale, a creat imperii vaste şi a definit economia mondială. În prezent, condimentele sunt omniprezente şi sunt adesea cele mai ieftine produse de pe rafturile supermarketurilor. Însă, potrivit lui Zurek, acestea ar putea redeveni articole de lux.

Culturile de condimente sunt deja afectate de schimbările climatice. Precipitaţiile abundente şi umiditatea ridicată oferă terenuri fertile pentru dăunători precum afidele şi boli precum otrăvirea. În Kashmir, cea mai mare regiune indiană de cultivare a şofranului, condiţiile de secetă au făcut ravagii în recoltele acestei culturi luxuriante de culoare purpurie.

Producţia de vanilie din Madagascar a fost afectată de condiţiile meteorologice extreme din ultimii ani. Un ciclon a devastat 30% din recolta de pe insulă în 2017, trimiţând preţurile la un nivel record de 600 de dolari (434 de lire sterline) pe kilogram, făcând pentru scurt timp condimentul mai scump decât argintul.

„Pericolul ca produsele de zi cu zi să devină obiecte de lux este descurajator", spune Monique Raats, director al Centrului pentru alimentaţie, comportament al consumatorului şi sănătate de la Universitatea din Surrey. "Multe alimente ar putea deveni inaccesibile pentru o mulţime de oameni".

Carnea, care în prezent face parte din masă obişnuită a multor oameni, este posibil să devină un produs de lux în următoarele câteva decenii, pe măsură ce tot mai mulţi oameni adoptă o dietă bazată pe plante pentru a-şi reduce amprenta de carbon, spune ea. De asemenea, este posibil ca oamenii să facă această schimbare din cauza volumului mare de teren agricol ocupat de producţia de carne, situaţie care ar putea să nu mai fie fezabilă pe măsură ce populaţia lumii creşte.

Mâncatul de carne ar putea deveni inacceptabil din punct de vedere social şi ar putea fi privit într-o lumină similară cu cea a fumatului, spune Peter Alexander, cercetător principal în securitate alimentară la Universitatea din Edinburgh. "S-ar putea ajunge la un punct în care să mănânci un burger nu mai este un lucru cool pe care să-l faci cu prietenii tăi".

Dar să ajungem la acest punct nu este simplu, spune Esther Papies, profesor de psihologie socială la Univesitatea din Glasgow. „A mânca carne este norma - devine parte a unei identităţi naţionale. Să te abaţi de la asta este greu", spune ea, adăugând că mulţi vegani şi vegetarieni se luptă cu faptul că trebuie să explice sau să justifice de ce nu mănâncă carne. Veganismul, în special, pare să stârnească sentimente puternice, de la iritare până la furie pasională.

În încercarea de a-şi reduce emisiile, ţările ar putea alege, de asemenea, să taxeze carnea în viitor, aşa cum multe au făcut cu zahărul, spune Alexander. Acest lucru ar duce la creşterea preţurilor la carne şi ar face din aceasta un produs de lux.

Creşterea animalelor este responsabilă pentru 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar producţia de carne roşie reprezintă 41% din aceste emisii. Producţia globală de carne de vită produce emisii aproximativ egale cu cele ale Indiei şi necesită 20 de mii de tone de dioxid de carbon.