COMENTARIU Adrian Onciu: Pas cu pas, secretele celui mai mare eşec de la Palatul Cotroceni

Reforma propusă de preşedintele Klaus Iohannis, după ani întregi de analize, proiecte-pilot şi studii de impact, are toate şansele să rămână în istorie drept un mare eşec. Transformarea radicală a sistemului găunos a fost amânată sine die.

31648 afișări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Pas cu pas, secretele celui mai mare eşec de la Palatul Cotroceni

Educaţia ar trebui să aibă în centrul ei interesul major ale elevului. În România lucrurile sunt profund pervertite, cu largul concurs al sindicatelor şi al politicienilor. Locul central al elevului este ocupat, de mai bine de 30 de ani, de măria sa cadrul didactic, respectiv de instituţiile de învăţământ - şcoli generale, colegii, universităţi. Legea Educaţiei, programa şcolară, dar şi regulile impuse graţie aşa-zisei autonomii, toate concură către acelaşi deziderat: servirea intereselor de moment şi de perspectivă ale tuturor celor implicaţi în sistem. Cu excepţia elevilor.

Proiectul preşedintelui Iohannis se bazează pe cea mai amplă consultare naţională în domeniul educaţiei. Potrivit Palatului Cotroceni, au fost direct implicate 10.000 de persoane şi peste 150 de organizaţii şi instituţii. Aşadar, o întreagă armată de specialişti, teoretic capabili să reformeze Educaţia din temelii. Practic, însă, din spusele preşedintelui reiese că schimbările vor fi minore şi nu neaparat în întâmpinarea nevoilor elevului. ”Structura sistemului de învăţământ rămâne preponderent aceeaşi. Dezvoltăm educaţia timpurie, menţinem clasa pregătitoare şi gimnaziul de la clasa a V-a la clasa a VIII-a. Creştem autonomia şcolilor, mai ales acolo unde există capacitatea administrativă necesară”, a punctat Iohannis.

Ieşirea la rampă a preşedintelui, după studii intense de circa şase ani, are legătură mai degrabă cu banii proveniţi din PNRR, decât cu reforma sistemului - aproape inexistentă. Este vorba despre 3,6 miliarde de euro (din cele 30 promise de Bruxelles). Adică o grămadă de bani puşi deoparte pentru ”sprijinirea a peste 2.500 de unităţi de învăţământ preuniversitar, dotarea a 10.000 de laboratoare şi cabinete şcolare, mobilarea a 75.000 de săli de clasă, construirea a 140 de creşe şi servicii complementare de educaţie timpurie, realizarea a 10 centre de învăţământ dual, dezvoltarea unei reţele de şcoli verzi şi formarea a 100.000 de cadre didactice pentru predarea on-line”.

Evident, sunt binevenite şi astfel de investiţii. Doar că reforma, adevărata reformă a sistemului, a fost legată de gard. Trebuie să aştepte vremuri mai bune, politicieni mai determinaţi, mai bine intenţionaţi şi poate un pic mai înţelepţi.

O adevărată reformă ar fi însemnat atingerea a minim trei aspecte foarte dureroase: 1. Fabricile de meditaţii; 2. Programa şcolară şi 3. Calitatea cadrelor didactice. Să le luăm pe rând.

Dacă cineva susţine că învăţământul românesc este gratuit, atunci înseamnă că-i rupt complet de realitate. Şi nu vorbim aici despre fondul clasei, văruitul şcolii sau schimbatul perdelelor. Vorbim despre sistemul de meditaţii. În mod normal, pregătirea suplimentară contra-cost, în afara orelor de curs, ar trebui să-i vizeze exclusiv pe copiii super-dotaţi, dornici să performeze la olimpiade naţionale şi internaţionale. Se presupune că ceilalţi elevi nu ar avea nevoie de meditaţii, ci doar de cadre didactice dăruite, foarte bine pregătite, care să-şi facă datoria de dascăl în timpul orelor, şi nu în afara acestora, pe bani grei.

Sigur că părinţii ar evita să scoată bani din buzunare dacă ar avea de ales. Doar că ”sistemul” nu le lasă alternative. În marile oraşe, introducerea unei selecţii extrem de dure la finalul clasei a IV-a, pentru accederea în colegii renumite, reprezintă principalul motor al fabricilor de meditaţii. Copiii se văd forţaţi să înmagazineze încă de la vârsta de 9-10 ani cantităţi impresionante de informaţii (adesea inutile în perspectivă), să rezolve tomuri întregi de probleme abstracte de matematică şi chiar să devină mici scriitori. Mici interpreţi ai unor opere literare cu încărcătură filosofică (greu de digerat şi de adulţi cu educaţie superioară, darămite de nişte copii). Pentru a-şi ridica artificial prestigiul şi a contribui la bunul mers al afacerii, colegiile amintite se întrec în concursuri de admitere cu subiecte extravagante, brutale, la limita bunului simţ. Chiar şi cei mai dotaţi şi silitori dintre elevi trec printr-o perioadă de stres greu de suportat, cu repercusiuni grave asupra psihicului în cazul unui eşec.

În loc să rezolve problema în interesul copiilor, reforma preşedintelui Iohannis mai mult o adânceşte. O acutizează. Toarnă gaz peste foc. Soluţia la îndemână ar fi fost ca selecţia elevilor să se facă abia în clasa a VIII-a, iar învăţământul gimnazial să fie scos complet din cadrul colegiilor. Proiectul România Educată propune în schimb o metodă prin care sistemul de meditaţii să înflorească şi să capete noi valenţe. Potrivit comunicatelor oficiale, se urmăreşte introducerea unui examen de admitere la liceu înainte de Evaluarea Naţională. Practic, colegiile renumite vor avea  la îndemână un alt instrument de selecţie suplimentară. Vor avea posibilitatea să organizeze concursuri la fel de dure (şi absurde) ca cele de la admiterea în clasa a V-a. Se vor întrece în subiecte de olimpiade internaţionale, care mai de care mai bizare, cu unicul scop de a unge sistemul subteran (şi nefiscalizat) de meditaţii.

Nimic anormal, dacă ne uităm din partea cui vine propunerea. Preşedintele Iohannis şi-a făcut un titlu de glorie din acumularea unei mici averi (vreo şase imobile pe persoană fizică) în urma acordării de meditaţii în afara orelor de şcoală.

Al doilea punct neatins de România Educată se referă la materiile studiate în şcoli. Stufoasă, super-teoretizată şi prea puţin corelată de viaţa de zi cu zi, actuala programă şcolară vine mai ales în întâmpinarea nevoilor cadrelor didactice. A nevoii de a avea ore în plus, nejustificate decât de metoda de salarizare cantitativă, şi nu calitativă, fapt ce contribuie din plin la nivelul submediocru al învăţământului românesc. Olimpicii internaţionali, excepţiile fluturate de politicieni şi sindicalişti pentru a le da peste nas contestatarilor sistemului, reprezintă mai degrabă rezultatul eforturilor personale, extraşcolare. De altfel, nu este niciun secret că sindicatele din învăţământ au constituit o frână permanentă în calea oricăror reforme iniţiate în sprijinul elevilor.

Dacă politicienii din România ar susţine schimbarea programei şcolare, descurajarea meditaţiilor şi profesionalizarea cadrelor didactice cu aceeaşi îndârjire cu care au promovat Educaţia Sexuală (a se citi propaganda LGBT la vârste fragede), probabil că proiectul preşedintelui Iohannis ar căpăta mult mai multă substanţă.

Cu excepţiile de rigoare, sistemul de învăţământ din nefericire colcăie de profesori necalificaţi, fără tact pedagogic şi lipsiţi de vocaţie. Meseria de dascăl, ca şi cea de medic, nu este pentru oricine. Iar aşa-zisa reformă a preşedintelui nu suflă o vorbă despre factorul uman, esenţial în procesul educaţional. Nu spune nimic despre selecţia cadrelor. Un prim pas ar fi fost atragerea la catedră a absolvenţilor merituoşi, capabili, cu vădite înclinaţii către pedagogie, printr-un nou proiect de salarizare menit să rivalizeze cu veniturile din spitale. Nu poţi cere învăţământ de calitate de la nişte profesori mediocri, plictisiţi, ajunşi să formeze caractere printr-un nefast concurs de împrejurări.

În rest, Klaus Iohannis a mai spus ce aşteptări are de la examenul de Bacalaureat: Îmi doresc să poată evalua corect capacitatea absolvenţilor de a se descurca în societate şi în viaţă, în general. Un absolvent de liceu, indiferent de profil, trebuie să poată înţelege problemele puse de schimbările climatice sau utilitatea vaccinurilor”. Şeful statului s-a ferit să amintească de discriminările minorităţilor sexuale, de ONG-uri gen BLM, de regimurile autocrate din Ungaria şi Polonia, sau de activismul de tip dr. Fauci, dar putem conchide că un bun absolvent de liceu, indiferent de profil, ar trebui să înţeleagă şi astfel de probleme.

Nimic nu ar putea ţine loc de concluzii mai bine decât finalul discursului prezidenţial dedicat proiectului de ţară: ”Cred cu tărie că o Românie puternică este o Românie Educată şi este nevoie de implicarea tuturor autorităţilor şi forţelor politice pentru a garanta transpunerea în realitate a acestei viziuni în beneficiul fiecărui cetăţean! Vă mulţumesc şi vă doresc multă sănătate!”.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici