Câtă nevoie are România de un Emmanuel Macron? ”Macron este o construcţie. Cine vrea să construiască un Macron român? Asta e întrebarea"

Societatea românească se plasează, încă, departe de modelul politic pe care francezii l-au ales pe 7 mai, în persoana lui Emmanuel Macron, noul şi cel mai tânăr lider de la Élysée, care a câştigat în faţa contracandidatei sale de extremă dreapta, Marine Le Pen, alegerile prezidenţiale cu 66,06% din voturi. De ce nu avem, însă, şi în politica românească un “Emmanuel Macron”?

1153 afişări
Imaginea articolului Câtă nevoie are România de un Emmanuel Macron? ”Macron este o construcţie. Cine vrea să construiască un Macron român? Asta e întrebarea"

"Teoretic am avut, doar că unul s-a stricat, unul s-a pierdut şi unul nu iese la socoteală. Victor Ponta ar fi trebuit să demonstreze ce poate tânăra generaţie în politică în aceeaşi abordare pragmatic-centristă. Însă seria lui de gafe şi eşecuri, incompetenţe şi trădări a cam compromis conceptul. L-am mai avut o dată prin Dacian Cioloş, un aproape-om-politic cu profil similar: tehnocrat, fost ministru, ba chiar prim, pro-european. L-am pierdut în negocieri de culise. Avem sau am mai avut tot felul de aspiranţi cărora nu le corespunde fie anvergura, fie competenţa, fie ideologia: de la moştenitorii fără tron ai domnului Băsescu – Papahagi, Neamţu – la tinerele speranţe – Tianu Burduja din PACT sau Nicuşor Dan", a declarat, pentru Gândul, Vlad Tăuşance, consultant strategie şi comunicare.

În aceeaşi linie se menţine şi Antonio Momoc, conf. univ. dr la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti şi specialist în comunicare, care îl aduce în discuţie şi pe Mugur Isărescu, comparat în spaţiul public, la rândul său, cu Macron, dar care, la fel ca Dacian Cioloş, spune el, nu a trecut de "testul votului popular".

"Întrebarea este dacă România are într-adevăr nevoie de un “Emmanuel Macron” şi dacă un asemenea personaj ar fi popular", a mai afirmat, pentru Gândul, Antonio Momoc.

În plus faţă de cele menţionate mai sus, prezenţa unui eventual "Emmanuel Macron” în politica românească pare puţin probabilă şi pentru că "partidele din România încă nu şi-au epuizat capacitatea de relaţionare cu publicul", însemnând că acestea "încă au electorat", potrivit analistului politic, Andrei Ţăranu, care subliniază, în acelaşi timp, că "noi nu am avut şi nu avem subiectele franţuzeşti ca să poţi să ai acelaşi tip de politician".

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că "Emmanuel Macron este oricum un caz particular şi în politica franceză", conform politologului Cristian Pîrvulescu, care a explicat, pentru Gândul, ce a susţinut candidatura lui Macron la prezidenţialele din Franţa. Concret, o "conjunctură favorabilă", redată de "multiplicarea numărului de candidaturi atât în partea dreaptă, cât şi în partea stângă ceea ce a permis unui candidat de centru, cu un discurs pozitiv, să atragă acea parte a electoratului, majoritară până la urmă", care nu se regăsea în celelalte oferte, dar şi "ideea interesantă" care "a particularizat candidatura lui Macron", respectiv campania pro-europeană.

Aşadar, ce le lipseşte până la urmă politicienilor noştri pentru a se apropia de profilul politic al lui Emmanuel Macron?

Antonio Momoc consideră că factori precum credibilitatea, mesajul, soluţiile, dar şi mecanismul mediatic de susţinere în spate şi-au spus cuvântul de-a lungul timpului, în timp ce Cristian Pîrvulescu este de părere că actualul context dâmboviţean nu este favorabil "personalităţilor moderate", având în vedere modul în care se poartă dezbaterea publică. Nu în ultimul rând, un alt factor care a făcut diferenţa în cazul lui Macron şi care nu se poate regăsi, încă, în peisajul politic de la Bucureşti este investiţia financiară făcută în construcţia imaginii politice.

"Macron a avut o campanie pe care şi-a pregătit-o trei ani de zile, discursul lui, imaginea lui au fost promovate trei ani de zile. Statisticile arată că între 2014 şi 2017 a avut 10.000 de articole care au apărut în presă. A fost o campanie de marketing puternică. Şi-a cheltuit averea pe această campanie de marketing parţial. Cine poate în România să facă acest lucru şi cine crede că are o reuşită în urma acestei situaţii? Deci problema este mediul politic român care este viciat şi care nu poate să accepte o astfel de... încă. Dar, dacă în Franţa este loc pentru a treia forţă, ar putea fi şi în România", a explicat, pentru Gândul, Cristian Pîrvulescu.

În schimb, Andrei Ţăranu adoptă o poziţie ceva mai radicală considerând că politicienilor români le lipseşte "tot" pentru a se apropia de profilul politic al lui Emmanuel Macron, în condiţiile în care "avem alte probleme, nu suntem conectaţi la problemele europene", iar "discuţiile noastre rămân în continuare interne, de cele mai multe ori lipsite de conţinut".

Cu toate că unii comentatori au comparat mişcarea "En Marche!" a lui Emmanuel Macron cu Uniunea Salvaţi România (USR), condusă de Nicuşor Dan, experţii consultaţi de Gândul consideră că atât orientarea ideologică neclară în cazul celui mai tânăr partid din România, cât şi lipsa unei personalităţi la conducerea sa, asemenea lui Macron, face imposibilă situarea celor două formaţiuni pe acelaşi plan.

CITEŞTE CONTINUAREA PE GÂNDUL

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici