Arhivă articole secţiunea Sport
6 octombrie 2011
Marmota DNA – CCA- FRF
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Acum câţiva ani era în mare vogă atât în folclorul urban, cât şi în aşa zisa lume mondenă, replica dintr-o reclamă “şi marmota învelea ciocolată în staniol”, sau se folosea varianta scurtă “Daaaa. Şi marmotaaaa…”.
Ambele vaeriante erau utilizate când să dorea să se exprime neîncrederea în spusele interlocutorului. Iar înaintea acestor clişee lingvistice, pe vremea comunistă, au existat formulări de genul: “Aiurea!”, “Ei, aş,!”, sau “Las-o jos că măcăne!”
Acum “marmota” asta tot bântuie proaspătul caz DNA-CCA-FRF: ba că este chemat Naşu la DNA – ba că nu a fost chemat, ba că a fost DNA la FRF – ba că nu a fost, avocatul confirmă că DNA a fost la FRF după acte – Mircea Sandu infirmă, ofiţerul de presă al FRF neagă verbal vizita DNA la Mogoşoaia – site-ul oficial al federaţiei spune că DNA a fost, ba că e chemat Porumboiu la DNA, ba că nu e. Sau alţii, mai abili, gen preşedintele LPF, Dumitru Dragomir, se folosesc de haosul creat şi încearcă să arunce pisica moartă în curtea duşmanilor. Interese şi diversiuni, atât într-o tabără, cât şi în cealaltă… sau oare există doar o singură tabără, care mai oferă complice din când în când câte o ofrandă turmei, gen Vasile Avram?
Iar mâine tricolorii joacă cu Belarus, cu şanse de 0,0001 de calificare la Campionatul European din 2012… bine că s-au dat bilete gratuite la pensionari, că altfel Arena Naţională ar fi fost goală, ca majoritatea celorlalte stadioane din România. Baftă tricolori!
23 august 2011
Păcatele celor patru apostoli frf
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Cei patru apostoli de la frf au rămas doar trei… belo şi didi, asta după ce primul evanghelist a fost azvârlit din împărăţia naşului din cauza unui păcat capital – furtul, iar cel de-al doilea a picat din ceruri cică în urma trădării.
De altfel, cei doi evanghelişti renegaţi au urcat în împărăţia cerului direct de pe strada, de la miting, unde îl contestau pe “suveranul” sportului rege, după ce îşi trădaseră un coleg de generaţie care candida la şefia frf. Apoi, la mijloc cică ar mai fi şi o firmă ce băga bani la visteria federală, dar burduşea şi buzunarele acoliţilor unuia dintre apostoli, lucru care nu a fost deloc pe placul naşului.
În ceea ce îi priveşte pe ultimii doi evanghelişti rămaşi (încă), despre al treilea se spune că este fan înrăit, dar nu al tricolorilor, ci al zeului Bachus, iar cel de-al patrulea ar fi cam insipid şi incolor pentru împărăţie, casele de pariuri înaintând o ofertă cu cotă sub 1,5 pentru cât mai rezistă aceştia.
Toţi cei patru apostoli au fost aduşi cu surle şi trâmbiţe la frf, drept “sânge proaspăt” al generaţiei de aur, însă aerul tare al împărăţiei cerului nu prea le-a priit până acum primilor doi. Instituţiile abilitate caută să afle acum este dacă ispitele împărăţiei federale le-au sucit minţile apostolilor generaţiei de aur sau dacă ei au urcat în ceruri deja plini de păcate.
10 august 2011
controlcecontrolve
Publicat în Sport de Adrian Ţone
Marţi, 9 august 2011 / 16:16:24
COM: Un meci degeaba
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – În lipsa unui duşman, a unui adversar, fotbalul nu mai e sport iar o echipă ca naţionala lui Piţurcă va sta pe loc în meciul cu San Marino precum săgeata din paradoxul lui Zenon, adică în mişcare, dar totuşi în repaus.
Există o teorie conform căreia pentru a construi o societate, şi pentru ca aceasta să fiinţeze, are nevoie de un duşman. Şi ca argument aduc fascismul care a reuşit prin crearea unui duşman – evreii – să capete o forţă colosală. Prin aceleaşi metode fasciştii au pierdut însă şi războiul, devenind ei înşişi un inamic. Tot ca argument al aceleiaşi teorii e şi apariţia terorismului “binladenian”, o lipsă a unui adversar redutabil pentru SUA după dizolvarea răului sovietic. Comunismul a fost folosit ca “bau-bau” în România şi la aproape 20 de ani de la dispariţia lui. Şi strategia a dat roade la ultimele alegeri prezidenţiale.
Ca şi în politică, şi în religie construirea duşmanului a fost şi rămâne foarte importantă. Creştinismul, de pildă, a pus mai mult ca niciodata o delimitare clară între bine şi rău, a dat un nume binelui si un nume răului, Rai şi Iad. Nu ştim însă exact cum e Raiul, peste tot e descris vag şi în termeni abstracţi, dar în Iad sigur sunt flăcări.
Ideea e că avem nevoie de un rău, nu numai pentru a ne defini identitatea ci şi pentru a ne procura un obstacol care să ne ajute să ne demonstrăm şi să ne evaluăm sistemul de valori înfruntându-l. De aceea când duşmanul nu există el trebuie construit, inventat, pentru că ne putem recunoaşte pe noi doar în prezenţa altuia.
Plecând de la această idee şi aplicând teoria în fotbal, care este fără doar şi poate un fenomen de masă, unul social, se poate spune clar că sportul se bazează în general pe competiţie. Piţurcă a demonstrat în nenumărate rânduri că are capacitatea de a inventa duşmani, asta l-a făcut poate şi un bun antrenor, dar chiar şi aşa, un adversar ca San Marino nu poate fi un competitor. Şi în absenţa unui duşman, un grup nu poate deveni în niciun caz o echipă. Adunătura lui Piţurcă, selecţionata, are nevoie de experienţe care să o transforme într-o echipă, doar aşa vor putea să joace un fotbal adevărat. Pentru a crea ceva trebuie să ai un adversar, un duşman, ori San Marino, dintr-un total de 105 meciuri, a câştigat unul, cu Liechtenstein, şi a remizat în alte trei. Iar goluri a marcat 17 şi a primit 340 în tot atâtea meciuri.
În aceste condiţii, un “meci” cu San Marino, fie el şi “friendly”, va fi o partidă nulă, un meci nejucat. Aşa vom ajunge la paradoxul săgeţii lui Zenon, care zboară, dar de fapt e în repaus. În momentul meciului cu San Marino, săgeata lui Piţurcă se va afla în repaus, ocupând un spaţiu egal cu sine însăşi. Iar dacă va ocupa spaţii egale cu sine însăşi, nu se va mişca. O echipă care nu joacă fotbal adevărat e în repaus, pentru că sportul presupune mereu o extindere a limitelor – “Citius, altius, fortius”. Şi dacă nu joci în parametrii lui “mai repede, mai sus, mai puternic” atunci nu joci, rămâi la valoarea de dinaintea meciului respectiv.
Evident că teoria lui Zenon a fost transformată în timp de fizicieni într-un paradox, iar ştiinţa continuă să evolueze. E posibil ca într-o zi, atunci când oamenii vor reuşi să demonstreze că un obiect se poate situa în acelaşi timp în două locuri diferite, meciul cu San Marino să devină important. Doar atunci poate vom putea spune că în acelaşi timp, naţionala lui Piţurcă a fost pe 10 august în San Marino, dar a jucat şi cu Argentina pe noua arenă naţională.
Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro
29 aprilie 2011
Tatuaj cu fotbal în puşcărie
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Persoanele care îşi tatuează pe mână cinci puncte, sub formă de romb cu un punct în mijloc, vor sa le comunice celorlalţi mesajul discret, dar ce ascunde o doză de fală, că au fost la puşcărie. Mai exact, în limbajul deţinuţilor, cele cinci puncte înseamnă ”singur între patru pereţi”.
Un ”11” al oamenilor din fotbal care au cochetat de-a lungul timpului cu ”mititica” ar putea arăta astfel: Dumitru Sechelariu – Dumitru Dragomir, Petre Buduru, Dumitru Bucşaru, Sorin Corpodean – Marian Iancu, Gigi Becali, Cornel Penescu, Gheorghe Constantin – Victor Piţurcă, Marcel Lică. De cauţi printre infracţiunile celor ”11 jucători în subteran”, găseşti acuze de la dare şi luare de mită, jocuri de noroc, trafic de influenţă, lipsire de libertate, manoperă necuvenită până la abuz în serviciu.
Din nefericire, de-a lungul zbuciumatei istorii a fotbalului românesc, mulţi, poate chiar prea mulţi, au reuşit să “fenteze” tatuajul cu cele cinci puncte. Însă, câţiva s-ar putea să-şi împodobescă în curând mâna cu acest tatuaj, pe listă de aşteptări aflându-se câteva persoane de la FC Dinamo, preşedintele executiv Cristi Borcea – în dosarul transferurilor, dar cu un nivel crescut de mercur în corp şi jucătorii Andrei Mărgăritescu – în dosarul înşelăciunilor auto şi Gabriel Torje – în ancheta cu torţele de pe Ghencea. Şi cică lista este deschisă!
14 aprilie 2011
Cum să vinzi zeama de la murături?
Publicat în Media, Sport de Adrian Ţone
E pe bune, Poliţia Vrancea a scos la licitaţie 600 de kilograme de murături după ce popota a fost închisă, pe motiv de bucătăreasă bolnavă. Fosta Miliţie, prin reprezentantul său în fotbalul românesc, Mitică Dragomir, nici cu purceaua moartă-n coteţ nu lasă la preţ.
“Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Vrancea, inspector Bogdan Toader, aproximativ 600 de kilograme de murături au fost scoase la licitaţie, preţul de pornire fiind de 2,8 lei pentru un kilogram”, spune ştirea MEDIAFAX. Mitică voia să dea nouă borcane de murături cu mai bine de 110 milioane de euro, la care păcăliţii ar fi trebuit să contribuie cu alte 27 de milioane la bugetul statului, pentru TVA.
Licitaţia din Vrancea n-a adus niciun cumpărător, chit că preţul caietului de sarcini era de doar un leu. Dar nici la taraba lui nea Mitică nu s-a înghesuit lumea. N-a reuşit să dea decât trei borcane pe etapă, cu fabuloasa sumă de 36.600.000 de euro plus TVA. Muşteriii s-au gândit atunci că au luat cele mai alese murături, numai pepenaşi şi gogoşari din ăia scumpi. Numai că nea Mitică a aranjat în aşa fel borcanele că fiecare avea doar una bucată “trufanda”, restul varză puturoasă.
Poliţia Vrancea s-a decis să organizeze o nouă licitaţie, păstrând preţul de 2,8 lei pe kilogram şi dacă nu se vând nici acum, murăturile ajung la gunoi. Nea Mitică ţine însă coada sus, zice că nu mai face licitaţie, că dă TVR-ului borcanul 9, dar cu acelaşi preţ de 10 milioane şi jumătate şi că restul le dă la pachet cu 70. Dar la ce nivel a ajuns fotbalul din Liga I, unde şi fruntaşele gâfâie la jumătatea returului, tare mi-e că rămâne cu murăturile în cămară. Şi se-mput.
Adevărata licitaţie va fi însă când Nea Mitică, om gospodar, aşa cum făcea pe vremuri când vindea şi pungile în care aducea aparatele video, va încerca să “mărite”, pe lângă drepturile de televizare a meciurilor, şi pe cele de imagine pentru talk-show-uri. Cum ar veni, imaginea lui Gigi, Iancu, Borcea ori Meme. Hai bre nea Mitică, vinzi murături, înţelegem, dar şi zeama? În plus, aia e bună numai după mahmureală, nu şi după abureală.
18 noiembrie 2010
controlcecontrolve
Publicat în Politic, Sport de Adrian Ţone
Miercuri, 17 noiembrie 2010 / 16:41:44
COM: Brandul lui Bute pentru brandul Elena
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Românii nu-l pot vedea pe Bute boxând. Pentru că nu pot, meciurile lui nu se televizează. E ştiută şi acceptată.
Îl văd la ştiri, în Parlament, când se duce să se milogească pentru organizarea unui meci în ţară, îl văd în emisiuni de divertisment, îl văd plimbat prin toată ţara ca pe moaştele sfinte cu şoriciu’ în gură (N-am înţeles niciodată alăturarea imaginii boxerului român de tradiţia tăierii porcului), dar nu îl văd ce poate în ring. Pentru că poate. Românii află că adversarul lui ar fi zis că Bute mai că i-a scos ochiul din orbită şi trebuie să-l creadă pe cuvânt, aşa cum trebuie să-l creadă şi pe politician că Bute e o valoare naţională. N-are de unde să ştie. Bute mai apare vizitându-şi foştii colegi de liceu şi profesorii, dar niciodată boxând.
Tot ce reprezintă Bute în mintea românului e construit cu alte instrumente decât alea cu care lucrează el. Bute pentru români e un kitsch. E o floare de plastic, o poţi vedea, dar nu o poţi mirosi. E vată de zahăr, ai doar impresia că gura ţi-e plină. Într-o ţară care pretinde că există până şi campionii au devenit iluzii.
De acum, de imaginea lui Bute se va folosi şi Elena Udrea. Nu, nu, nu România. Bute ajută România existând pur şi simplu. Faptul că el trăieşte contribuie la crearea brandului de ţară mult discutat. Aşa s-a întâmplat şi cu Năstase. Hoardele de turişti francezi nu ne-au invadat ţara după ce Ilie a făcut schimbi de mingi cu ministresa în faţa primăriei din Paris, dar românii au rămas în minte cu imaginea unui ministru muncind. Începând de ieri, brandul lui Bute munceşte pentru brandul Elena Udrea, un ministru competent, gata oricând să se sacrifice pentru imaginea României. O idee – dacă a jucat tenis cu Nasti, nu boxează cu Bute?
Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro
Keywords: BOX,BUTE,IMAGINE
Domenii / servicii: Sport
Subiecte de cod: Sport
Box profesionist
8 octombrie 2010
Cocoşei contra mieluşei tricolori
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
“Tricolorii au fost campioni mondiali în mandatul meu” i-ar putea spune Chirac lui Sarkozy de s-ar afla în acelaşi studio electoral, în timp ce Iliescu i-ar zice lui Băsescu: “Ehe, în perioada mea tricolorii au ajuns în sferturi la CM”.
Sarkozy şi Băsescu n-ar avea ce replica, având în vedere faptul că în mandatele lor cele doua team-uri înregistrează poate cel mai prost parcurs din toate timpurile. După ce Franţa a câştigat CM în ’98, s-au lansat tot felul de cocoşisme, că ar fi efectul unei politici inspirate în sport, că ar fi fost expresie a unităţii Franţei, a geniului francez, etc. Pe plaiurile mioritice, după ce România s-a calificat în sferturile CM din ’94, Hagi fusese “instalat” preşedintele ţării, în timp ce Răducioiu se “lăfăia” în fotoliul de prim ministru.
Însă, după evoluţia deplorabilă a cocoşilor la CM din 2010, Sarkozy a provocat demisia preşedintelui federaţiei, ba a încercat o reformă în fotbal, riscând chiar sancţiuni de la FIFA, în timp ce în România, de vreo 12 ani, se ascultă imnul CM numai pe la televizor.
Cu toate că în întâlnirea de sâmbătă, de pe “Stade de France”, atât cocoşeii, cât si mieluşeii tricolori se află în degringoladă, una din puţinele şanse ale pariorilor care merg la 2 solist să le iasă pronosticul, ar fi poate să-i ajungă pe francezi blestemele romilor trimişi înapoi în ţară de Sarkozy… romi care şi-au tocat şi cei aproximativ 100 de cocoşei (300 de euro) de căciulă primiţi de la statul francez ca să nu se mai întoarcă în Hexagon.
31 august 2010
Noi din Capitală, voi de la ţară
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
“Noi din Capitală, voi de la ţară”, aceasta este una dintre scandările incitatoare ale suporterilor bucureşteni adresate tifoşilor echipelor din Provincie.
Scandare care a generat de multe ori violenţă, unul din exemple fiind în 1997, după o partidă disputată pe stadionul Dinamo, când un oficial al clubului Oţelul Galaţi a fost internat cu multiple leziuni faciale în urma loviturilor primite din partea unor suporteri “alb-roşii”… singura lui vină fiind aceea de a avea accent moldovenesc. Şi au mai fost şi alte cazuri, ori când suporterii bucureşteni au devastat maşinile înmatriculate cu număr de Provincie, ori când bravii mitici au aplicat diferite corecţii fanilor echipelor “de la ţară”… după ce în prealabil îi controlau la buletine, de obicei prin Gara de Nord.
Însă, până acum, sub acest pretext al rivalităţii suporterilor, s-au înregistrat incidente numai între fani ai echipelor rivale. Asta până duminică, când la meciul Steaua-Timişoara, ultraşii de la Peluza Sud au afişat în repriza a doua bannerul: “Ilfovul, mai aproape de Capitală cu bilete de la Vali Argăseala”. Banner care a generat incidente violente atât în timpul meciului, cât şi după, între fanii stelişti de la tribuna a II-a şi cei “sudişti”. Unii susţin că incidentul ar fi fost instrumentat de abilul gigi după principiul “dezbină şi stăpâneşte”, alţii că ar fi fost spontan. Avem gâlceavă din belşug în fotbal, mai râmânând poate să înregistrăm incidente între fotbalişti cu buletin de Bucureşti şi cei născuţi “la ţară”, din aceeaşi echipă.
21 iunie 2010
Piţi, dopul vuvugigizelei
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Mascota Zakumi a cam dezamăgit la CM african, dat de faptul că încasările realizate din vânzările produselor cu leopardul verde au fost sub aşteptări. Apoi au fost introduse în joc vuvuzelele, dar, surprinzator, cele mai bine vândute produse au ajuns să fie dopurile pentru urechi ”vuvu-stop”.
Bine, dopuri pentru urechi, ba chiar şi trompete, există şi la cursele de F1, însă nu se bucură de acelaşi succes precum cele africane. După impactul avut la CM african, vuvuzelele au invadat piaţa mondială, deşi atât fotbaliştii, cât şi spectatorii şi telespectatorii au fost deranjaţi de zgomotul produs de ele. Dar în fotbalul românesc nu mai e nevoie să se importe vuvuzele, deoarece deja există de vreo 8 ani un zgomot ce produce reacţii similare cu trompeta africană, numit ”gigi”. Deşi nimeni n-ar fi anticipat, s-a găsit un antidot şi pentru vuvugigizelă, dopul “stop-gigi”, care se mai intitulează şi ”piţi”. Însă, produsul ”piţi” are un defect, pe ambalaj nu e afişat termenul de valabilitate… casele de pariuri deschizând deja oferte pentru ghicirea etapei în care se va destupa gura vuvugigizelei. Şi atunci să te ţii, că lista persoanelor afectate de ”mobbingul gigi”, ce conţine nume precum Boloni, Hagi, Tudorel Stoica sau Mutu, e în continuare deschisă.
10 mai 2010
“Bătaia e ruptă din Rai”-ul Ligii I
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
Se spune că expresia “Bătaia este ruptă din Rai” îşi are originea în Vechiul Testament din pilda: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte copilul, dar cine-l iubeşte îl ceartă la vreme” .
Şi cum pildele Duhului Sfânt nu aveau cum să nu se pogoare şi asupra Ligii întâi la fotbal, în ultimele săptămâni tot întâlnim cazuri de corecţii fizice, înregistrate, paradoxal, nu între componenţi ai unor grupări rivale, ci în “familie”.
Mai întâi Chivorchian – preşedintele Comitetului Director al lui Poli Timişoara, îi aplică o corecţie fizică lui Stanciu – manager sportiv al “alb-violeţilor”, evident, pentru modelarea comportamentului. Asta s-a întâmplat la vestiare în văzul jucătorilor, după o victorie în deplasare, în Ştefan cel Mare, cei doi devenind adevărate modele de comportament pentru fotbalişti … poate aşa s-ar explica bătăia Liviu Ganea – Eugeniu Cebotaru şi multe altele.
De asemenea, în proverbele lui Solomon se zice că: “Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el”. Aşa că preşedintele Universităţii Craiova – eruditul Mititelu, care l-a cunoscut şi el pe Solomon (bine, pe cel arestat al Craiovei!), consideră că trebuie să îndepărteze nebunia din inima antrenorului Trică. Şi cică “varga” ar fi lăsat ceva semne pe ambele trupuri, plus câteva cioburi de parbriz de Mercedes.
Ba până şi sportul minţii s-a inspirat din pildele Vechiului Testament, la începutul anului, în cadrul adunării generale, asistând cum pe tabla de şah, regina Polihroniade a dat cu palma la cal (un preşedinte de club) şi a spart o buză de ziarist cu telefonul.
